Poate cã cea mai periculoasã formã de terorism este aceea în formã purã, în cara atacurile sau ameninþãrile nu implicã nici revendicãri, nici recompense. Este terorismul 'de plãcere', în care autorul îºi decompenseazã frustrãri sau manii pentru simpla plãcere de a face rãu. O plãcere, uneori vecinã cu cele de naturã sexualã. Ne aflãm, desigur, în plinã patologie. Aceastã ramurã exoticã a terorismului nu face lucrurile mai puþin periculoase ºi mai puþin grave. Ba dimpotrivã. Iatã, cazul, neelucidat încã, al 'grenadierului din Ciºmigiu', presupus a fi acelaºi cu cel de la Liceul Jean Monet. În Ciºmigiu pericolul a fost potenþial. La liceu a fost real. O elevã a fost grav rãnitã ºi a fost la un pas de moarte, lucru care, cu puþinã neºansã, se putea întâmpla ºi în cel mai aglomerat parc al Bucureºtiului. Povestea asta cu grenadele nu e de azi, de ieri. De aproape zece ani se gãsesc grenade, ba prin parcuri, ba prin parcãri, în sacoºe abandonate, ba prin alte locuri circulate. Situaþiile au fost privite cu destulã uºurinþã ºi nimeni dintre cei care ar fi trebuit sã o facã nu s-a alarmat prea tare. În fond, n-a murit încã nimeni... Acum, când a fost arestat principalul suspect, aflãm o grãmadã de lucruri care ar fi trebuit sã îngrijoreze mai din timp. Cã omul are ceva probleme psihice. Cã a lucrat la o unitate militarã de unde au dispãrut niºte grenade. Putem bãnui - atâta timp cât n-o sã ºtim sigur - cã grenade au dispãrut ºi de prin alte pãrþi, mai ales de când depozitele de armament ºi muniþie sunt pãzite în dorul lelii, de fel de fel de recruþi pe care nu i-a vãzut nici un psiholog. ªi cãrora li se dau cu nonºalanþã, pe mânã, instrumente ale morþii. Sentimentul meu este cã ne-am pus prea din timp la adãpostul psihologiei cã n-are nimeni nimic cu noi ºi cã terorismul este o ameninþare teoreticã. Acest lucru s-a tradus prin neglijenþa instituþiilor de profil, care nu numai cã nu mai þin evidenþa cetãþenilor strãini, dar nu au nici mãcar o evidenþã formalã a psihopaþilor sau a potenþialilor candidaþi la acte teroriste autohtoni. Pe un asemenea fond, un ºef de poliþie - al Capitalei - a fost dat afarã, deºi terorismul nu intra în parohia lui. Poate cã acum, în ceasul al 12-lea, cineva se va hotãrî sã traseze mai clar ºi mai limpede limitele responsabilitãþilor. Nu ca sã nu mai avem surprize, ci ca sã fim mai pregãtiþi sã le suportãm... |
|
| Accesari:
2336
|
Adauga o opinie