Dincolo de suspiciunile declanºate de un articol apãrut în revista umoristicã "Titanic" - ºi de scandalul care a culminat cu demisia reprezentantului Oceaniei în FIFA - atmosfera de aici din Germania, în legaturã cu "victoria" þãrii în meciul pentru organizarea World Cup din 2006 este calmã ºi detaºatã. Dupã insuccesul de la Europene, aceasta e gura de oxigen de care microbistul german avea nevoie mai mult decât de orice. Specialiºtii - ºi nu numai ei - sunt unanimi în a pune factorul decisiv în înclinarea balanþei pe seama marelui prestigiu, sportiv ºi "politic" al reprezentantului lor în forul fotbalistic mondial. Pentru cã Franz Beckenbauer a fost mare, cu adevarat mare, nu numai ãn teren, unde a adunat pentru þara sa cele mai prestigioase trofee, dar ºi în afara lui, unde ca antrenor ºi ca oficial a reuºit sã se bucure de acelaºi prestigiu ºi de aceeaºi încredere din partea compatrioþilor sãi. De aceea, scandalul ãn centrul cãruia se aflã neozeelandezul Jack Dempsey nu l-a atins în nici un fel pe "Kaiser Franz". El este, prin tot ceea ce repreziã, deasupra unor astfel de suspiciuni. Mi-am permis aceste reflecþii revenindu-mi în minte tristul "episod Hagi". Cu bunul sãu simþ natural, Gicã îºi exprimase dorinþa de a pãrãsi Naþionala cu vreun an în urmã. El îºi ºtia cu exactitate limitele. Dupã toate lucrurile extraordinare pe care le-a fãcut pentru fotbalul românesc, venise timpul retragerii. În plinã glorie, cu toate galoanele. I-au sãrit, însã, în cap, unii ziariºti, care ºi-au fãcut din tracasarea lui Gicã ºi din aproape forþarea lui la a renunþa la decizie, un titlu de glorie. N-au mai prididit apoi sã se batã cu pumnul în piept pentru ce au facut ei pentru fotbalul românesc, împingându-l de la spate pe Gicã în teren, pentru un nou consum de energie ºi de nervi. Din nefericire, Hagi a trebuit sã suporte de unul singur amãrãciunea unei ieºiri din scenã fãrã glorie. ªi nu merita aºa ceva. Jena ar fi trebuit sã fie asumatã de cei care l-au împins cu cinism ºi cu lipsã de bun simþ spre acest episod. Nu i-am auzit, însã, sã-ºi facã o cât de micã "mea culpa" sã recunoascã, cinstit, cã ei au greºit ºi nu marele fotbalist care a fost ºi rãmâne Gicã Hagi. Episodul nu este, din nefericire, singular. Asistãm, mult prea des, din pãcate, la astfel de manifestãri de "terorism media", care împing spre decizii ale cãror consecinþe rãmân exclusiv în sarcina unor jucãtori politici care, în loc sã se retragã cu demnitate, sunt împinºi înapoi în arenã pentru a-ºi cotonogi adversarii ºi pentru a fi trimiºi la cabine cu cartonaºe roºii, galbene sau albastre ...