Dacă incidentul cu grenadă sau bombă artizanală (este inadmisibil că marii noştri specialişti în armament şi explozivi n-au fost încă în stare să determine despre ce a fost vorba) s-ar fi produs la o şcoală din cartierul Ferentari, vâlva n-ar fi fost, poate, atât de mare, iar căutarea - a nu se ştie exact ce - n-ar fi fost atât de amplă. Dar liceul 'Monet' este şcoala VIP-urilor - învaţă aici chiar fiul premierului - iar la doar câteva sute de metri se află locuinţa preşedintelui. Suficiente motive pentru a face din incidentul cu bombă, un eveniment. Astfel de incidente, mai clare şi chiar mai grave, au mai fost în România. Ele n-au fost însă catalogate ca teroriste tocmai pentru a nu agita spiritele. Specialiştii noştri în materie le-au tras, discret de pe "Edgar Quinet"-ul terorismului, pe "Academia" infracţionalităţii obişnuite. Despre ce e vorba acum? Din simplul fapt că atacul nu a fost revendicat de cineva se poate trage concluzia că nu este vorba despre un act care are ca scop să semene teroare, în schimbul unei revendicări anume. Cei (sau cel?) care a(u) aruncat grenada/bomba artizanală nici măcar nu cred că au mizat pe efectul distructiv al acesteia. Cred că a fost vorba, mai degrabă, de un experiment tembel al vreunui "descreierat" - cum bine a punctat premierul în declaraţia sa - care a dorit prin aceasta să-şi dovedească ceva sie însuşi. Un frustrat din amor, sau din învăţătură, foarte probabil coleg sau cunoştiinţă cu cineva din acest lucru. Din păcate, la noi nu există meseria de "profiler" - de psiholog capabil să intre în pielea infractorilor şi să le descifreze modul de gândire, dar dacă ar fi unul, pun pariu că aceasta ar fi concluzia la care s-ar ajunge. În isteria care s-a declanşat s-au pus două probleme. Una falsă şi una reală. Cea falsă este: cum îi protejăm pe elevi în faţa unor incidente de acest fel? N-avem cum! Acte de genul acesta nu pot fi prevenite. Ca şi cutremurele. Ele se produc, pur şi simplu. Abia după aceea poţi să te gândeşti cum să limitezi efectele. Dar să prevezi că peste o lună, la nu ştiu ce şcoală din Caracal, un alt descreierat să dea cu vreo tiribombă este practic imposibil. Chiar dacă s-ar pune câte o patrulă la intrarea în fiecare şcoală şi tot ar fi degeaba. Cea reală este următoarea: de 12 ani încoace, odată cu celelalte liberalizări, s-a liberalizat şi regimul armamentului. Pe lângă miile de arme dispărute la revoluţie, au dispărut altele din depozitele armatei. Tot mai neglijent păzite şi unde verificări sau inventare nu s-au mai făcut de pe timpul lui Ceauşescu. În aceste condiţii nimănui nu-i poate fi prea greu să-şi procure o armă, o grenadă sau chiar o bazooka. Amintiţi-vă că doar acum vreo doi ani, lângă o maşină din parcarea palatului CFR a fost găsită o sacoşă cu grenade. Despre care nu s-a aflat nici până astăzi de unde lipseau...