Dupã ºaisprezece ani de la evenimente, procurorul-general Dan Voinea este pe cale sã limpezeascã una dintre cele mai tulburi pagini ale Revoluþiei Române: aceea a teroriºtilor. Într-o conferinþã de presã la care l-au invitat susþinãtorii sãi pentru funcþia de procuror general al Parchetelor Militare - revoluþionarii dintr-una dintre asociaþiile de profil - el detoneazã o veritabilã bombã afirmând cã teroriºtii n-au existat ºi cã în decembrie 1989 am avut de-a face cu o 'diversiune calificatã', cã acþiunile diversioniste au fost coordonate la nivelul întregii þãri ºi - cum e ºi normal - cineva trebuie sã rãspundã pentru morþii de la Revoluþie. Dar acest sau aceºti 'cineva' nu sunt alþii decât 'cei care atunci au preluat puterea!' Nici nu se putea o temã mai ºocantã pentru acest sfârºit de an în care se devãlmãºesc afirmaþii ºi negaþii despre cel mai bun/prost guvern postdecembrist, despre mãrimea/micimea corupþiei sau despre fuziunea partidelor din Alianþã. Generalul Voinea reuºeºte, aproape miraculos, sã deplaseze atenþia media ºi a publicului dinspre banalele probleme cotidiene - facturile de încãlzire, medicamentele ne/compensate, nota de platã a sãrbãtorilor, nemulþumirile sindicale - spre eºafodul pe care justiþia se pregãteºte sã-i jertfeascã pe 'copiii' Revoluþiei în multe legalitãþi! ªtim cu toþii cã în buimãceala acelor zile s-au petrecut multe lucruri nu doar nefireºti, ci chiar atroce. Bãnuim cu toþii cã teroriºtii fãrã chip reprezentau, în ultimã instanþã, factori de rezistenþã ºi destabilizare ai structurilor vechiului regim. ªi cã o Revoluþie, ca aceasta, îºi are preþul ei, în sânge sau vieþi omeneºti. Însã e prima datã când se propune un proces al Revoluþiei - pentru cã, în ultimã instanþã cam asta reiese din ceea ce declarã dl Voinea - în care reprezentanþii noii puteri, nãscutã din aceastã confruntare sângeroasã, au de dat seamã pentru... violarea normelor de drept ale statului comunist! Pentru cã, practic, asta se invocã ºi în virtutea acestor norme se poate face inculparea! Curajul dlui Voinea pare sã aibã un punct de sprijin ºi acesta rezidã - poate fãrã ca domnia sa sã-ºi dea seama - tocmai în folosul structurilor fostului regim, care nu numai cã au supravieþuit, dar s-au ºi consolidat, politic ºi economic, fãcând acum regulile jocului. Singura problemã, realã, a dlui Voinea este cã prin dubla sa calitate - aceea de participant la Revoluþie, ca acuzator al soþilor Ceauºescu, ºi aceea de anchetator al evenimentelor - se aflã într-o evidentã ºi stridentã situaþie de incompatibilitate. Lucru care pare sã nu fi fost observat nici de CSM, nici de doamna Macovei ºi nici de revoluþionarii care-l susþin. Avem nevoie ca de aer de adevãrurile Revoluþiei. Dar poate cã nu tocmai de la cei implicaþi. Emoþional sau moral. Sau în alt fel. |