Drogurile reprezintã, în mod constant, un simbol al rãului absolut, al modului în care fiinþa umanã poate fi distrusã, fizic ºi psihic, de propriile-i slãbiciuni. Fenomenul nu e nou, ba s-ar putea spune cã e vechi de când lumea. Nouã este doar amploarea pe care a luat-o consumul ºi maniera în care cererea a mobilizat o adevãratã industrie subteranã cu cifrã de afaceri de multe miliarde de dolari. Pânã în 1990, România n-a contat nici pe harta traficului ºi nici pe cea a consumului. Ermeticitatea graniþelor ºi controlul brutal al populaþiei fãceau din drogaþi o minoritate lesne de supravegheat. Dupã '90 însã, lucrurile au scãpat de sub control. România a devenit o importantã staþie de tranzit a filierei care unea Orientul producãtor cu Occidentul consumator. Tone de cocainã ºi haºiº s-au îndreptat spre piaþa europeanã, de unde s-au întors produsele sintezã pentru piaþa localã. Consumul de droguri n-a prea fost ºi nu este la noi apanajul sãrãciei ºi al mizeriei. El este, mai degrabã, moda care s-a insinuat într-o categorie a tineretului provenit din familii cu posibilitãþi materiale, fãcând-o prizoniera acestui nou tip de sclavie, încurajatã ºi de o slabã adaptare, la noile condiþii, a legislaþiei ºi a aplicãrii ei. Rãzboiul terorist din Afganistan a fãcut ca cererea sã explodeze ºi autoritãþile sã se confrunte cu partea vizibilã a aisbergului prafurilor albe. Unicul spital de profil a fost luat cu asalt iar nevoia de drog ameninþã cu o escaladã a violenþei ºi criminalitãþii celor dependenþi. Un film documentar difuzat recent ºi produs în Anglia aratã cã proporþia dintre decesele provocate de droguri ºi cele provocate de abuzul de alcool este net în favoarea celui din urmã. Cã existã suficient de multe alte droguri mortale pe care legislaþia nu le încadreazã în aceastã categorie. Cã, de fapt, interdicþiile de tot felul constituie veritabilul motor care alimenteazã traficul ºi consumul. Cã nu existã, în afara avertismentelor similare, nici un fel de explicaþii care sã facã posibilã coexistenþa în condiþii de minimã securitate cu drogurile. Este, bineînþeles, un punct de vedere. Existã þãri care au procedat radical în acest sens, scoþând drogurile de pe lista interdicþiilor ºi distribuindu-le prin farmacii. Cât de multe din problemele tradiþionale rezolvã aceastã formulã e încã dificil de ºtiut. Cert este doar faptul cã strategia de combatere vizeazã doar latura punitivã. Ceea ce se dovedeºte a nu fi o soluþie. |