Drogurile reprezintă, în mod constant, un simbol al răului absolut, al modului în care ființa umană poate fi distrusă, fizic și psihic, de propriile-i slăbiciuni. Fenomenul nu e nou, ba s-ar putea spune că e vechi de când lumea. Nouă este doar amploarea pe care a luat-o consumul și maniera în care cererea a mobilizat o adevărată industrie subterană cu cifră de afaceri de multe miliarde de dolari. Până în 1990, România n-a contat nici pe harta traficului și nici pe cea a consumului. Ermeticitatea granițelor și controlul brutal al populației făceau din drogați o minoritate lesne de supravegheat. După '90 însă, lucrurile au scăpat de sub control. România a devenit o importantă stație de tranzit a filierei care unea Orientul producător cu Occidentul consumator. Tone de cocaină și hașiș s-au îndreptat spre piața europeană, de unde s-au întors produsele sinteză pentru piața locală. Consumul de droguri n-a prea fost și nu este la noi apanajul sărăciei și al mizeriei. El este, mai degrabă, moda care s-a insinuat într-o categorie a tineretului provenit din familii cu posibilități materiale, făcând-o prizoniera acestui nou tip de sclavie, încurajată și de o slabă adaptare, la noile condiții, a legislației și a aplicării ei. Războiul terorist din Afganistan a făcut ca cererea să explodeze și autoritățile să se confrunte cu partea vizibilă a aisbergului prafurilor albe. Unicul spital de profil a fost luat cu asalt iar nevoia de drog amenință cu o escaladă a violenței și criminalității celor dependenți. Un film documentar difuzat recent și produs în Anglia arată că proporția dintre decesele provocate de droguri și cele provocate de abuzul de alcool este net în favoarea celui din urmă. Că există suficient de multe alte droguri mortale pe care legislația nu le încadrează în această categorie. Că, de fapt, interdicțiile de tot felul constituie veritabilul motor care alimentează traficul și consumul. Că nu există, în afara avertismentelor similare, nici un fel de explicații care să facă posibilă coexistența în condiții de minimă securitate cu drogurile. Este, bineînțeles, un punct de vedere. Există țări care au procedat radical în acest sens, scoțând drogurile de pe lista interdicțiilor și distribuindu-le prin farmacii. Cât de multe din problemele tradiționale rezolvă această formulă e încă dificil de știut. Cert este doar faptul că strategia de combatere vizează doar latura punitivă. Ceea ce se dovedește a nu fi o soluție. |