Disputa iscatã, pare-se dintr-o neînþelegere, între eficienþa termoficãrii ºi dezavantajele debranºãrii ºi înlocuirii cu mini-centrale termice de apartament îmi aduce aminte de o alta, celebrã: cea dintre sistemul socialist ºi cel capitalist. În aceastã formulã de concurenþã se aruncau toate argumentele care ar fi putut sã dovedeascã un lucru sau contrariul sãu, subliniindu-se în special generozitatea sistemului colectivist faþã de egoismul profund al celui capitalist. Singura relaþie posibilã între cele douã situaþii vine dintr-un dat obiectiv: acela al organizãrii marilor colectivitãþi urbane, pe principiul cartierelor - dormitor. Perioada în care au fost construite, create aceste entitãþi nu oferea alte soluþii mai eficiente decât termoficarea. Cu atât mai mult cu cât nu începuserã crizele petroliere ºi preþul combustibililor fixat de stat era acccesibil aceluiaºi stat, care-l oferea cetãþeanului în pachetul de servicii fundamentale. Problemele legate de cãldurã au început abia de prin '85, când presiunea legatã de plata datoriei externe, concomitent cu încãpãþânarea regimului de a menþine în funcþiune o industrie super-energofagã au fãcut ca în apartamentele de bloc sã se instaureze frigul, iar în suflete frica. Marea problemã a cincinalului final al comunismului n-a constituit-o doar frigul, cât lipsa oricãrei alternative: oamenii erau condamnaþi sã sufere de frig, cu preþul unei risipe inutile, generate de pornirile ºi repornirile dupã orar a agentului termic, întreruperea electricitãþii pe diverse perioade ºi interdicþiile de consum, peste un barem întotdeauna insuficient, la curent ºi gaze. Dupã '90, datele problemei s-au schimbat: frigul a persistat acolo unde preþul cãldurii a devenit insuportabil! Sãrãcirea continuã a populaþiei a fãcut ca tot mai mulþi oameni sã renunþe la o termoficare tot mai scumpã ºi aproape la fel de ineficientã. Doar o micã parte ºi-au putut permite luxul instalãrii de mini-centrale termice automate. Haosul din domeniu s-a accentuat ºi datoritã unor soluþii populiste cu iz electoral propuse la nivel guvernamental care au descurajat plata facturilor ºi au introdus presiunea aproape insuportabilã a datoriilor asupra întregului sistem. De aceea, relaþia dintre termoficare ºi sistemele individuale de încãlzire nu poate ºi nu trebuie sã reprezinte un rãzboi, ci prilejul de a gãsi cele mai adecvate soluþii pentru fiecare situaþie în parte.