Stau tot mai des ºi mã întreb dacã preºedintele nostru - teoretic, al tuturor românilor - e sincer atunci când spune cã nu priveºte cu ochi rãi critica, dar cã îl deranjeazã jignirile. Cu atât mai mult - îl citez pe acelaºi preºedinte - el nu jigneºte pe nimeni.Am mai scris despre acest subiect ºi îmi pare rãu cã sunt nevoit sã revin. Într-o analizã politicã decentã, corectã, nu au ce cãuta jignirile. Ele sunt neavenite. Anumite lucruri care se pot apropia de zona 'licenþelor' verbale sunt permise - ºi practicate - în genuri literare care au migrat spre gazetãrie, precum foiletonul, fabula sau satira.
Poate cã în unele dintre producþiile de acest tip, dl Bãsescu sã fi detectat niscai lucruri care i-au atins coardele sensibile. Altfel, eu nu reþin ca vreun gazetar - care îºi meritã, totuºi, aceastã calitate - sã fi recurs la o asemenea metodã. Iar dacã, totuºi, ar fi fãcut-o, preºedintele avea dreptul, ca orice cetãþean, sã recurgã la justiþie ºi sã cearã pedepsirea, conform legii, a celui în culpã.Numai cã ceea ce Traian Bãsescu acuza a fi jigniri sunt, de cele mai multe ori, judecãþi critice care contravin opiniilor domniei sale. Cel mai grav l-au afectat suspiciunile exprimate faþã de stufoasele sale relatãri referitoare la 'adevãrul prezidenþial' când cu eliberarea jurnaliºtilor. Cei care s-au îndoit mai tare de autenticitatea datelor prezentate au fost taxaþi drept oameni cãrora le e ruºine cã sunt români, iar presa oranj, compusã din celebrii 'analiºti oneºti' ai preºedintelui i-a pus la stâlpul infamiei pe motiv cã
n-ar avea dreptul sã întunece cu aprecierile lor o 'sãrbãtoare naþionalã'.Cum spuneam ºi într-un comentariu recent, preºedintele are ºi o grilã personalã în materie de jigniri. Pentru domnia sa a pune pe cineva în formol sau a-l face traseist sunt doar metafore nevinovate.
La fel de nevinovatã i se pare, probabil, ºi acuza cã unuia dintre ziariºti pe care nu-i agreazã 'i-ar fi plãtit PSD-ul casa' - chestie aruncatã cu seninãtate, chiar dacã ºtia despre ce e vorba cu adevãrat ºi chiar dacã la vremea respectivã, când era primar general ºi îi plãceau atacurile ziaristului asupra Puterii de atunci, se oferise chiar el sã-i dea o casã din fondul de stat. Nu mai vorbesc cã a pomeni de case 'sunã ca dracu', episodul sãu personal din str. Mihãileanu nefiind nici pânã acum clarificat.
|