Cine-l cunoaște pe George Copos, și nu doar din activitatea de politician ajuns vicepremier – știe că acesta nu este omul care să poată fi păcălit cu ușurință. Și, mai ales, nu este partenerul de la care să spui că vei putea obține mai mult decât e el dispus să dea. Or Copos nu este, în general, dispus să dea ceva. Doar să ia.
Deci: atunci când s-au făcut auzite primele rumori legate de o eventuală tranzacție prin care „regele prăjiturilor” punea pe tarabă savarina sa favorită, lumea s-a cam mirat. Cum să vândă Copos Rapidul? Și ce să facă după aia? Cine și de ce să-i mai ia interviuri? Și cum să nu-și dea el cu părerea despre tot și toate? Indiferent cum a mers Rapidul de-a lungul anilor, Copos n-a avut de pierdut de pe urma lui. A fost o vacă de muls, pe care a luat-o de la stat, împărțind sarcinile: statul o hrănea și el valorifica laptele! Cum-necum, a știut întotdeauna să-și ia partea leului și dacă a băgat vreodată bani (eu mă îndoiesc), atunci i-a scos cu vârf și îndesat. Și uite că, deodată vrea să-și taie sursa de vitamine!
Cu viclenia specifică omului, el a intuit în partenerul din alte afaceri, sirianul Taher, pofta acestuia de popularitate. Într-un context în care avea tot ce aveau și alții – Becali, Turcu, Borcea și alte figuri carismatice ale fotbalului – lui îi lipsea ceva: popularitatea. Mediatizarea. Sentimentul că fiecare vorbă pe care o scoate din gură e plină de miez, din moment ce ziarele și televiziunile se reped să o reproducă. Și ce altă cale mai bună spre un astfel de context putea fi decât fotbalul? Și decât nevoia de bani a lui Copos? În aceste condiții s-a produs celebra tranzacție care a uimit o lume fotbalistică, foarte puțini fiind cei care au putut să creadă că Copos se va despărți cu atâta ușurință de asset-ul său cel mai de preț. Fericit, Taher a bătut palma și a început să se dea în stambă înainte să se facă actele. Și ca să nu moară capra înainte să poată să bea cupa de lapte a victoriei, a și început să o furajeze cu milioanele de euro de care avea nevoie. Nu echipa, ci Copos. Greu de imaginat o asemenea naivitate și neglijență din partea unui om hârșit în toate afacerile, precum Taher, care s-a trezit cu jumătate din milioanele de dat tocate și fără nicio hârtie la mână. Somat, Copos a scos șmecheria din buzunar: stai așa nene Taher, că banii aștia n-au fost pe vânzare. Ai investit și mata ceva în echipă. Îți recunoaștem investiția și o s-o scoți când o câștiga Rapidul Cupa UEFA! Vânzarea e altceva. Dacă vrei să cumperi, vino cum am vorbit, cu 15 milioane cash. Că mai am nevoie să înalț Turnul ăla de care ți-am vorbit.
Ce-a făcut Copos? Nimic altceva decât ce face când face afaceri. Ce-a făcut Taher? Ce n-a făcut în alte situații, când și-a luat garanții. Ăsta-i fotbalul și astea-s blaturile lui.