Faptul că a fost nevoie să treacă o duzină de ani pentru ca Televiziunea Română să procedeze la o asumare deschisă şi sinceră a rolului pe care l-a jucat în Revoluţie şi în anii care au urmat este un semn bun. Unul de normalitate şi de realism. La aniversarea a 12 ani de la momentul în care echipa din Calea Dorobanţilor a luat decizia ca de atunci înainte "să spună adevărul", realizatorii de astăzi i-au aşezat faţă în faţă pe câţiva dintre protagoniştii evenimentelor din 22 decembrie derulate pe ecranele televizoarelor şi câţiva dintre ziariştii din presa scrisă care, la aceeaşi dată, au avut un  cuvânt de spus.  A fost - inspirat - aleasă formula unei conferinţe de presă care, odată cu răspunsurile la întrebările gazetarilor - printre care am avut privilegiul să mă aflu - se dorea clarificarea unora dintre aspectele mai puţin limpezi ale "revoluţiei transmise în direct".  Faptul că ideea a generat o dezbatere interesantă s-a concretizat şi într-o cu totul specială decizie de prelungire a timpului acordat emisiunii, de la două la trei ore, în cel mai solicitat "prime time" al săptămânii şi - poate - al anului.  S-a putut înţelege mai bine, şi mai fără patima ce a caracterizat majoritatea analizelor de până acum, care a fost mecanismul care a făcut dintr-o instituţie condamnată la două ore de omagii cotidiene, una care să devină veritabil centru de coordonare al acţiunilor revoluţionare.  Cu toate erorile, cu toate exagerările şi în ciuda tuturor suspiciunilor de manipulare, televiziunea română - liberă - şi-a jucat impecabil un rol pe care nu apucase nimeni să-l scrie.  Televiziunea română face parte din istoria noastră şi din zestrea de libertate pe care n-am luat-o în acel decembrie zbuciumat.  Ea a fost o miză revoluţionară şi a continuat să fie o miză politică - ceea ce face ca şi astăzi, în condiţiile unei diversificări remarcabile a peisajului audio-vizual, ea să rămână o "pradă", dorită de toţi cei care vor să-şi consolideze un eşafod de putere.  Pentru trei ore, în studioul mare de lângă celebrul studio patru, am retrăit cu emoţie această parte, esenţială, a procesului de redobândire a unei libertăţi care a debutat cu libertatea cuvântului.