Nimãnui nu-i poate fi dragã ideea de cenzurã mai ales nouã, românilor, care timp de o jumãtate de secol am suportat acest tratament prin care cineva, altcineva, hotãra ce trebuie sã ºtim ºi ce nu, ce trebuie sã citim ºi ce nu, ce trebuie sã privim ºi ce nu. Odatã cu raþia de libertate din 22 decembrie 1989, ne-am luat-o ºi pe aceea a eliminãrii definitive a oricãrei forme de cenzurã, a oricãrei interdicþii puse în calea dreptului la liberã informare ºi exprimare. Avem, din acest punct de vedere, o situaþie de invidiat: nici un alt drept nu a fost atât de repede ºi de definitiv asumat ca acesta! Trãim, de 12 ani, într-un climat informaþional ºi cultural din care nimic nu lipseºte. Nici mãcar dreptul la subculturã sau la echivoc moral. Am aici douã exemple recente. Primul este cel al Revelionului organizat de una dintre televiziunile noastre fruntaºe în Piaþa Palatului, locul unde au avut loc dramaticele momente ale Revoluþiei. Acolo, un cor deºãnþat a proclamat dreptul la libera circulaþie în Europa. A fãcut-o într-un mod în care orice persoanã de bun simþ ar fi trebuit sã închidã televizorul. Cu trivialitãþi devenite monedã curentã, cu libidinozitate, cu autobãºcãlie dubioasã. Echipa de creatori a uzat de toate drepturile jegoase pe care ºi le poate permite cel care nu face nici un fel de diferenþã între moralitate ºi imoralitate, între satira subþire ºi bãºcãlia grosolanã, între ironie ºi înjurãturã. Totul live, totul în direct ºi la o orã de vârf cum nu sunt multe într-un an. Al doilea exemplu provine de la o televiziune pereche ºi dateazã de joi searã când a fost programat filmul artistic "Poveºtile oraºului". În spatele triunghiului din colþul ecranului se derula o veritabilã acþiune de propagandã a homosexualitãþii! Telespectatorul român a avut prilejul sã vadã, în direct ºi, deasemenea, la o orã de vârf, nu doar ce sentimente nutreºte aceastã minoritate, dar ºi ce tehnici foloseºte. Bãrbaþi goi, giugiulindu-se pe sub ºi pe deasupra cearºafurilor, sãrutându-se pasional pe stradã ºi manifestându-ºi plenar trãirile au ocupat aproape o jumãtate din timpul rezervat acestei pelicule pentru care CNA-ul ar trebui sã gãseascã o altã figurã geometricã pentru a-i avertiza pe cei cu apucãturi sexuale normale cã au de-a face cu o incursiune într-un domeniu nerecomandat nici mãcar pãrinþilor. Televiziunea în cauzã a vrut, probabil, sã demonstreze cã este mai sensibilã decât altele la noul curs europenist al drepturilor minoritãþilor. A fãcut-o însã, flagrant, în detrimentul majoritãþii. Am evocat acele douã episoade dorind sã spun cã în aceste ocazii am regretat absenþa odioasei cenzuri. |