În panĂŁ de subiecte – sau de capacitate de a le trata – presa se autodevoreazĂŁ. Tema principalĂŁ a ultimelor zile din tabloide este telenovela „AdevĂŁrul”.

Pe adevĂŁratul sĂŁu nume „Scânteia” – sub care a defilat vreme de o jumĂŁtate de secol ca navĂŁ-amiral a presei comuniste – a devenit „AdevĂŁrul” abia dupĂŁ ce a trecut prin faza intermediarĂŁ de „Scânteia poporului”, ĂŽn zilele imediat urmĂŁtoare revoluĂžiei, când fĂŁcea apelul mobilizator cĂŁtre comuniÂşti „sĂŁ punĂŁ mâna pe arme” Âşi sĂŁ apere cuceririle revoluĂžionare. Sub noul nume s-a remarcat dupĂŁ aproape un an printr-o privatizare frauduloasĂŁ realizatĂŁ prin presiuni asupra unei guvernĂŁri timorate. A moÂştenit Âşi inventarul Âşi practicile curente prin care s-a instalat pentru aproape 10 ani ĂŽn topul celor mai influente publicaĂžii. InfluenĂža a dus cu sine bani ( mai ales din publicitate guvernamentalĂŁ ), iar banii, au ĂŽncĂŁierat colectivul.

Micul „dictator” Tinu a reuÂşit, prin sfetnici unÂşi cu toate alifiile, sĂŁ punĂŁ mâna pe majoritatea acĂžiunilor Âşi sĂŁ-Âşi treacĂŁ ziarul ĂŽn patrimoniul propriu pentru foarte scurt timp ĂŽnsĂŁ, intervenind straniul episod din pĂŁdurea de la RomâneÂşti ĂŽn care Âşi-a pierdut viaĂža ĂŽntr-un accident inexplicabil. MoÂştenitorii sĂŁi au intrat curând ĂŽn conflict cu crema echipei redacĂžionale, motivul fiind tot banii: redactorii ĂŽÂşi fĂŁceau o parte prea consistentĂŁ din venituri, pĂŁgubind familia. A urmat scandalul, cu transferul unei mari pĂŁrĂži din redacĂžie la o nouĂŁ publicaĂžie. Acesta a fost momentul intervenĂžiei lui Dinu Patriciu, proaspĂŁtul benficiar al „tranzacĂžiei secolului” cu Rompetrolul vândut cu bani buni cazahilor. Obsedat de ideea cĂŁ n-a intrat ĂŽn presĂŁ cu câÞiva ani mai devreme când costurile erau rezonabile, dar când consilierii sĂŁi americani fuseserĂŁ de pĂŁrere cĂŁ nu trebuie sĂŁ amestece petrolul cu tiparul, a dat o cĂŁruÞã de bani familiei Tinu pentru un titlu care nu mai fĂŁcea cât cereau aceÂştia. Convins, mai ales dupĂŁ episodul nopĂžii petrecute ĂŽn arestul din Rahova, cĂŁ presa are un rol important, a purces – mai bine mai târziu… - la constituirea propriului sĂŁu grup media. A dat la fel de mulĂži bani si pe un tabloid cĂŁruia i-a schimbat numele Âşi l-a clonat dupĂŁ unul existent, a co-rupt o ĂŽntreagĂŁ echipĂŁ de la concurenÞã Âşi a purces la fĂŁurirea propriului sĂŁu imperiu.

Tactica aleasĂŁ a fost aceea a „rĂŁzboiului stelelor”: având bani grĂŁmadĂŁ, nu s-a mai uitat la numĂŁrul lor Âşi s-a concentrat pe sufocarea concurenĂžei prin supralicitare. Pentru „managerul” adus de la Ringier a fost o pleaÂşcĂŁ nesperatĂŁ: specializat ĂŽn cheltuirea banilor din care a Âştiut ĂŽntotdeauna sĂŁ-Âşi facĂŁ o parte consistentĂŁ, acesta s-a trezit ĂŽn faĂža peÂşterii cu comori a lui Ali Baba! Aproape 3 ani s-a „sacrificat” tocând la greu fondurile patriciului Âşi reuÂşind, prin felurite experimente, sĂŁ ridice tirajul ziarului la un nivel considerabil. Când, ĂŽnsĂŁ, mogulul s-a dumirit Âşi, presat Âşi el de crizĂŁ, a ĂŽnceput sĂŁ se uite la costuri, s-a luat cu mâinile de cap! Gaura era ca un puĂž de petrol: Âşi neagrĂŁ Âşi adâncĂŁ! AÂşa cĂŁ nu-i mai rĂŁmânea decât sĂŁ scape cu grĂŁbire de „cel mai bun manager de presĂŁ”. De aici ĂŽncepe adevĂŁrata telenovelĂŁ, cu mulĂžumiri viclene pentru serviciile aduse, ĂŽnsoĂžite de progresistul Âşut ĂŽn fund, cu reproÂşuri pentru nerespectarea principiului sfânt al independenĂžei editoriale. Dragoste Âşi urĂŁ s-au amestecat, de-a valma, cu interese Âşi frustrĂŁri, cu loialitate Âşi trĂŁdare. Este o piesĂŁ pe care am mai vizionat-o de nu Âştiu câte ori ĂŽn istoria scurtĂŁ a presei „independente” care percepe cu dificultate rolul Âşi rostul patronatului. Dar, mai ales amĂŁnuntul cĂŁ e greu sĂŁ fii independent pe banii altuia…