Bun-venit la primul rãzboi al noului secol ºi al noului mileniu! Cufundatã în fotoliu, omenirea, cu telecomanda în mânã, urmãreºte acest reality-show de pe urma cãruia nu se ºtie în ce direcþie o vom apuca. Un reality-show în care, cu un cinism greu de explicat, aºteptam sã vedem în ce parte a Bagdadului va izbucni flama bombei care va lovi mortal unul dintre obiectivele vizate de Pentagon... Primul rãzboi al secolului are loc, ca ºi cele al sfârºitului celui trecut, departe de noi. Este greu de imaginat cã ne-ar putea atinge vreuna dintre 'schijele' lui. Paradoxal, însã, existã sau a fost inoculatã o stare de neliniºte ºi de teamã în rândul unei populaþii care altãdatã nu purta grija unor asemenea evenimente. Se vorbeºte despre atacuri chimice, mãsuri de contracarare, despre mãºti anti-gaz ºi semnale de sirenã pentru alarmare. Nici când a fost atacatã Iugoslavia, la doi paºi de noi, nu ne-am dat de ceasul morþii în halul ãsta... Rãspunsul pare destul de uºor de gãsit ºi el rezultã dintr-un complex de vinovãþie. Ne-am implicat prea mult într-o chestiune cu care n-aveam prea multe de împãrþit. Dintre cele vreo 45 de state care îi susþin pe americani, cu excepþia englezilor, angajaþi direct în bãtãlie, noi ne-am remarcat într-un mod pe cât de stângaci, pe atât de nefericit. Nu doar hãrþuirea celor câþiva irakieni despre care cred SRI-iºtii cã ar avea ceva în cap, dar ºi expulzãrile fãrã rost la care s-a procedat pentru a li se face pe plac americanilor ºi pentru a le demonstra cât suntem de solidari cu ei, ne-au plasat în centrul atenþiei. Rãzboiul cu Irakul este un rãzboi prea îndepãrtat - ºi geografic, ºi relaþional - încât un plus de decenþã ºi de discreþie ne-ar fi fãcut sã privim cu mai puþinã îngrijorare cerul. Suntem, din pãcate, prea mici pentru un complex de interese atât de mare cum este aceastã poveste în care se joacã mai puþin valorile democraþiei, cât beneficiile energiei, ca sã dorim sã ieºim în faþã într-o piesã a cãrei distribuþie ne ignorã... |
|
| Accesari:
2332
|
Adauga o opinie