Am fi rămas etern în ceață dacă, după cumintele discurs scris de alții, de miercuri dimineață, miercuri seara n-ar fi venit dl. președinte, la TV și la Radio, să ne traducă ce-ar fi vrut de fapt să spună în respectivul mesaj, adresat națiunii, peste capul disciplinaților parlamentari democrați prezenți în sală.
Zicea președintele că totul s-ar fi datorat dorinței fierbinți de a se începe noua guvernare cu cota unică de impozitare (altminteri, o inițiativă pesedistă, pusă pe tapet de fostul ministru al Finanțelor, Tănăsescu, și retrasă în urma mustrărilor prezedențiale). Ca să se aplice cota unică era nevoie de guvern până în Revelion. Or guvern nu se putea face doar cu ce avea alianța. Lipsea acel „și-un pic” pe care-l deținea conservatorul Voiculescu și ai săi. Așa încât scopul nobil a justificat „negocierea cu adversarul”, chiar dacă procedeul putea să pară nițel imoral. Pentru că, adaugă tot acum, la spartul târgului, președintele, când a zis ce-a zis nu s-ar fi referit explicit la Voiculescu și partidul său. La soluția imorală la care „am recurs după ce am văzut trecută legea și introdusă cota unică”. Cu alte cuvinte, din filosofia d-lui președinte făcea parte și celebrul principiu că poți să te faci frate cu dracul, până ce treci puntea. După aia-l faci imoral și-l pui la zid. D-lui preșdinte i-a mai scăpat, însă, un porumbel: ar face și acum același lucru! Adică, dacă ar fi vorba – înțelegem noi – să pună la cale, după alegeri, un guvern care n-are susținerea necesară (un PDL fără 51%, de pildă) n-ar ezita niciun moment să-l mai cheme odată la Cotroceni pe mogulul din Băneasa și să-i ceară un nou sacrificiu pentru binele patriei!
Ceea ce a fost însă, cu totul nou, pentru discursul și adnotările de miercuri, a fost acest entuziasm față de realizările cotei unice. Cea care l-a făcut pe Patriciu mai bogat decât era, pe moguli, mai puternici deât erau, iar poporului căruia-i propunea să trăiască bine, i-a tăiat și ultima speranță de a trăi decent.
Curat imorală, soluția, dom’ președinte!