Am fi rãmas etern în ceaþã dacã, dupã cumintele discurs scris de alþii, de miercuri dimineaþã, miercuri seara n-ar fi venit dl. preºedinte, la TV ºi la Radio, sã ne traducã ce-ar fi vrut de fapt sã spunã în respectivul mesaj, adresat naþiunii, peste capul disciplinaþilor parlamentari democraþi prezenþi în salã.
Zicea preºedintele cã totul s-ar fi datorat dorinþei fierbinþi de a se începe noua guvernare cu cota unicã de impozitare (altminteri, o iniþiativã pesedistã, pusã pe tapet de fostul ministru al Finanþelor, Tãnãsescu, ºi retrasã în urma mustrãrilor prezedenþiale). Ca sã se aplice cota unicã era nevoie de guvern pânã în Revelion. Or guvern nu se putea face doar cu ce avea alianþa. Lipsea acel „ºi-un pic” pe care-l deþinea conservatorul Voiculescu ºi ai sãi. Aºa încât scopul nobil a justificat „negocierea cu adversarul”, chiar dacã procedeul putea sã parã niþel imoral. Pentru cã, adaugã tot acum, la spartul târgului, preºedintele, când a zis ce-a zis nu s-ar fi referit explicit la Voiculescu ºi partidul sãu. La soluþia imoralã la care „am recurs dupã ce am vãzut trecutã legea ºi introdusã cota unicã”. Cu alte cuvinte, din filosofia d-lui preºedinte fãcea parte ºi celebrul principiu cã poþi sã te faci frate cu dracul, pânã ce treci puntea. Dupã aia-l faci imoral ºi-l pui la zid. D-lui preºdinte i-a mai scãpat, însã, un porumbel: ar face ºi acum acelaºi lucru! Adicã, dacã ar fi vorba – înþelegem noi – sã punã la cale, dupã alegeri, un guvern care n-are susþinerea necesarã (un PDL fãrã 51%, de pildã) n-ar ezita niciun moment sã-l mai cheme odatã la Cotroceni pe mogulul din Bãneasa ºi sã-i cearã un nou sacrificiu pentru binele patriei!
Ceea ce a fost însã, cu totul nou, pentru discursul ºi adnotãrile de miercuri, a fost acest entuziasm faþã de realizãrile cotei unice. Cea care l-a fãcut pe Patriciu mai bogat decât era, pe moguli, mai puternici deât erau, iar poporului cãruia-i propunea sã trãiascã bine, i-a tãiat ºi ultima speranþã de a trãi decent.
Curat imoralã, soluþia, dom’ preºedinte!