Nu este prima datã când abordez acest subiect care a constituit unul dintre caii de bãtaie electoralã ai PDSR-ului, atunci când a caracterizat activitatea guvernelor coaliþiei: luarea de mãsuri negândite, elaborarea de normative retrase apoi în pripã sau amendate masiv. Noi nu vom face aºa-ceva, au spus proaspeþii aleºi ºi s-au þinut de cuvânt pânã exact în momentul în care au început sã scoatã, pe bandã rulantã, mult-hulitele ordonanþe de urgenþã. Am mai vorbit ºi despre promisiunile de reducere a TVA-ului, asupra cãrora s-a revenit, ºi despre facilitãþile fiscale retrase în pripã ºi amânate pentru Sfântul Aºteaptã ºi despre altele. Uite ºi ultimul - dar nu cel de pe urmã - exemplu: Legea Administraþiei Publice Locale. Intratã în vigoare miercuri, joi a ºi fost amendatã! Cã acest amendament a avut un scop concret - împiedicarea tentativei lui Bãsescu de a-i licenþia pe cei doi viceprimari pedeseriºti - e o chestiune. Alta este, însã, faptul cã legiuitorul n-a gândit ºi la consecinþele legii. Cã de asta e legiuitor, nu numai ca sã dea legi, ci ca sã încerce ca acestea sã fie cât mai coerente ºi mai potrivite scopului. O problemã e ºi cu noua lege a pensiilor. Dupã ce aceasta a intrat în vigoare la 1 aprilie, acum, reprezentanþii Ministerului Muncii ºi ai sindicatelor se sfãtuiesc de zor cum sã o modifice ca sã stabileascã mai judicios cuantumul minim ºi maxim. De ce n-or fi fãcut asta înainte de promulgare, Dumnezeu sã-i ºtie. Se desprinde din toate aceste lucruri o concluzie: graba, superficialitatea, lipsa de rãspundere se numãrã constant printre iniþiatorii prevederilor noastre legislative, indiferent de culoarea politicã a autoritãþii respective. Ei sunt apolitici - aproape niºte tehnocraþi, ca s-o dãm pe limbajul de specialitate. Iar atâta timp cât vor fi toleraþi acolo, nu avem nici o ºansã sã facem pasul decisiv spre normalitate. |