Monitorul Oficial a publicat, în data de 10 Martie, la categoria “Acte ale organelor de specialitate ale Administraþiei publice locale”, un Ordin comun al Ministerului Finanþelor ºi al Ministerului Administraþiei ºi Internelor, privind constituirea Grupului de lucru pentru elaborarea Planului Strategic Naþional de combatere a traficului ilicit cu þigarete în perioada 2010-2012.
Documentul stipuleazã obiectivele grupului de lucru, rolul entitãþilor care-l compun ºi, în final, prevederea cã în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a ordinului, Grupul de lucru va elabora Planul Strategic Naþional de combatere, în perioada 2010-2012.
Practic, în 25 Aprilie, Grupul de lucru va trebui sã dea publicitãþii planul strategic, iar acesta sã înceapã sã producã efecte.
Pânã aici, toate bune ºi frumoase. Chiar dacã în fiecare zi care trece statul pierde milioane de care are nevoie ca de aer, o situaþie care persistã de multã vreme ºi s-a instituþionalizat, practic, în formule eficiente, ce nu poate fi remediatã peste noapte.
Comunicatul ridicã însã o întrebare de fond: unde e Parchetul? Ce rol joacã în aceastã poveste ºi cum? Pentru cã România este þara unde nu s-au pronunþat condamnãri în cazuri majore de trafic de þigãri. Iar principala instituþie implicatã în acest program - Vama – are ºi ea niºte probleme. ÃŽn primul rând cã e unica instituþie civilã printre cele militizante, din zonele de penetrare a traficului. Motiv pentru care coordonarea se face greu sau este absentã. Apoi, vameºii sunt relativ puþini, faþã de ceea ce au de acoperit. România are o graniþã extracomunitarã, prin care penetreazã traficul, acoperitã de vreo 2000 de vameºi, în timp ce Ungaria, cu doar 200 km angreneazã 6400 ! Ce sã mai vorbim despre situaþii ca cea a zonei libere Giurgiu, unde, din lipsã de personal vamal, sunt acoperite doar douã dintre cele trei schimburi.
Sunt câteva dintre problemele pe care va trebui sã le regleze Grupul de lucru. În condiþiile în care, la ora actualã, autoritãþile recunosc amploarea contrabandei, la 36% din volumul total al comerþului cu þigarete. Ceea ce înseamnã nu mai puþin de un miliard de euro care nu mai intrã în buget, rãmânând în buzunarele ºi conturile contrabandiºtilor.
Desigur, pe fumãtorul obiºnuit, lucrul acesta îl priveºte mai puþin. Dacã va avea ocazia, el va prefera sã cumpere þigãrile la preþuri de cinci ori mai mici decât cel oficial. ªi va fi cu atât mai puþin tentat sã se lase, cum doresc autoritãþile medicale care au încãrcat preþul cu “taxa de viciu”. Deocamdatã, plãtim cu toþii - inclusiv producãtorii ºi personalul pe care-l utilizeazã aceºtia – preþul indiferenþei sau al ineficienþei acþiunilor anti-contrabandã.
|
| Accesari:
3073
|
Adauga o opinie