Luni, în Parlament s-a dezbãtut problema taxei de primã înmatriculare. Parlamentarii au acuzat, guvernul s-a scuzat. Venite cu ideile lor, pãrþile au plecat aºa cum au venit. A fost, mai degrabã, un cenaclu, în care fiecare a cãutat sã facã mai pe „deºteptul”. Sã joace un alt rol decât cel real. Guvernul - cã e preocupat pânã peste urechi de protecþia mediului ºi cã n-are ideal mai nobil decât acela. Parlamentarii - cã îi doare de problemele cetãþeanului cãruia nu-i împãrtãºesc aceastã problemã din motive obiective: ei circulã cu maºini la primã mânã, puse la dispoziþie cu generozitate de stat.
De un an ºi ceva de când a fost lansatã, aceastã taxã - abuzivã ca orice taxã - a devenit una dintre marotele primului ministru. Confruntat cu opoziþia fireascã a Uniunii Europene, el a declarat cã „nu va renunþa nici mort la taxã”. Ai zice cã aceasta a devenit o chestiune de principiu. ÃŽn fond este una de interes personal. Tãriceanu provine din nobila castã a dealerilor de maºini noi. Citroen scria pe el pânã sã devinã premier. Este ºi în prezent preºedinte de onoare al APIA - asociaþia producãtorilor ºi importatorilor de maºini. O categorie de bãieþi deºtepþi care prosperã de pe urma noilor îmbogãþiþi ºi pe care aceastã taxã îi serveºte ca o mãnuºã. De cealaltã parte sunt bãieþii fraieri, cei fãrã bani ºi care sperã sã-ºi punã pe roate o micã afacere, sau sã-ºi îmbunãtãþeascã viaþa cu mai puþini bani decât cei care-i au ºi nu se uitã când e vorba sã-i arunce pe un autoturism de fiþe, cu preþ corespunzãtor. ÃŽn aceastã bãtaie evident cã au câºtig de cauzã primii. Mai ales cã au recurs la câteva trucuri menite sã-i „convingã” pe cei mulþi cã e în folosul lor sã ia o maºinã nouã, nepoluantã. De tot hazul este când bãieþii de casã ai premierului se lanseazã în demonstraþii ºtiinþifice. Va rãmâne de pominã lecþia þinutã de ministrul Vosganian, la tablã, în care s-a încurcat penibil în argumentaþia pregãtitã. Mai nou, echipa de ºoc a dealerilor auto a pus la cale un alt artificiu: va schimba numele taxei, tot printr-o ordonanþã de urgenþã, ºi va dispune cheltuirea banilor pe piste de biciclete ºi excursii de documentare în Deltã, cu sprijinul ONG-urilor adãpate de la buget. Cel mai intens a exploatat, însã, Guvernul, celebrul sãu program „Rabla”. Dai maºina veche la DCA, primeºti un bonus la cumpãrarea unei maºini noi - dar doar de la anumiþi dealeri, autorizaþi de aceiaºi bãieþi deºtepþi. ÃŽn ritmul actual, guvernul ar scoate din circulaþie maºinile vechi peste vreo 10-15 ani.
Cel mai grav lucru în toatã povestea asta nu mi se pare sfidarea populaþiei, ci atitudinea faþã de Comisia Europeanã. Aceasta a avertizat de la început cã nu va permite existenþa unei discriminãri pe piaþã ºi cã va obliga guvernul sã dea banii înapoi. Guvernului (acesta) nici cã-i pasã. Socoteala e în felul urmãtor: noi luãm banii, îi folosim pe unde avem nevoie sã facem populism, iar de dat înapoi îi va da, tot de la buget, un guvern viitor cu care noi nu vom mai avea treabã. ªi vom rãmâne ºi cu banii luaþi pe maºinile noi! Curat murdar, coane Cãline! Dacã ai fi avut aceeaºi vânã sã te „baþi” cu Comisia ºi pe problemele agricole - pe care ºtim cu toþii cã le-am negociat în genunchi, pe vremea lui Nãstase ºi Sârbu - aº fi zis: aferim! E tare omul. Aºa însã nu pot sã zic decât cã nu vrea altceva decât sã demonstreze camarilei sale cã se poate baza pe el. Pânã la moartea… guvernului.