Familia Sârbu are o problemã. Cu declaraþiile de avere. ªi tata ºi fata se împiedicã ºi se bâlbâie când e sã spunã de ce avere dispun. Apare foarte evident faptul cã înaintea declaraþiilor nici mãcar nu se pun de acord. Când tata zice cã nu mai are nimic, cã a renunþat ºi la firme ºi la case în favoarea fetei, fata rãspunde seninã reporterilor cã de bunurile astea se ocupã tata ºi cã ea practic habar nu are. Întrucât familia în cauzã ocupã demnitãþi care întrã sub incidenþa declaraþiilor oficiale de avere, nimeni nu ºi-a pus mintea sã ia în serios discrepanþele din declaraþii, deºi chestiunea face clar obiectul unei legi. ªi, unde-i lege, de regulã n-ar trebui sã existe tocmealã. La români, însã, tocmeala cu legea stã la loc de cinste. Negocierea, ca sã folosim un termen mai modern. Dl. Sârbu pare sã fie un expert în domeniu. Inclusiv în cazul unor evenimente cu consecinþe dramatice, cum a fost n efericita vânãtoare de dupã Crãciunul trecut. ªi atunci dl. Sârbu a oferit mai multe variante legate de condiþiile în care s-a produs accidentul. Ba cã ºoferul nu ºtiu ce-a fãcut, ba cã puºca a cãzut singurã dintr-un pom unde nu se ºtie ce cãuta, ba cã s-a declanºat trãgaciul de nebun, fãrã sã-i fi fãcut cineva ceva. ªi de data aceasta asistenþa a dat dovadã de deplinã înþelegere faþã de dl. Sârbu. Poliþia, care a anchetat accidentul, a trecut conºtiincioasã în raport ceea ce i-a dictat, de pe patul de spital, ministrul cu handicap funcþional. Nici nu le-a trecut prin cap domnilor poliþiºti sã se întrebe cum s-au nãscut celelalte variante. Nici nu era treaba lor. Nu vreau sã spun cã 'organele' ar fi trebuit sã se nãpusteascã asupra ministrului ca asupra unui simplu cetãþean, sã-i punã lampa în ochi ºi sã-l oblige cu pistolul sã dea declaraþie despre ce ºi cum. Vreau sã spun doar cã înt r-un mod aproape straniu, ºeful agriculturii se bucurã, sistematic, de un regim preferenþial, în virtutea cãruia poate sã spunã tot ce-i trece prin cap fãrã teama cã cineva ar putea sã-i verifice spusele.