Întâmplarea contondentã suferitã de preºedintele liberal la finele sãptãmânii trecute la Iaºi poate avea semnificaþii diferite, în funcþie de cine ºi de unde o priveºte. Desigur, adversarii sãi s-au amuzat copios ºi ºi-au spus în gând - dacã n-au spus-o în gura mare: uite cine vrea sã fie preºedinte! Unul care nu se uitã pe unde merge! Sau nu merge pe unde se uitã! Pãi dacã i se întâmpla aºa ceva la Casa Albã sau la Kremlin, sau la Champs Ellysee? Cã sunt ºi pe acolo destule uºi transparente! Iese apoi, aºa belit, sã dea declaraþii de presã, cã acolo nu poþi sã spui, ca la Iaºi, pardon, ne arãtãm doar la radio... Este, repet, varianta rãutãcioasã, opoziþionistã. Pentru cã, în acelaºi timp, gestul domnului Stolojan poate fi pus pe seama tãriei sale de caracter. Omul care, cu 12 ani în urmã, nu se încovoia în faþa lui Miron Cosma ºi a ortacilor lui, care prefera sã cadã lat, sub masã, negociind dar necedând, nu se putea împiedica în marºul sãu prezidenþial, de un biet perete, fie el ºi de sticlã. Pe Stolojan nu-l caracterizeazã paºii mici ºi ocoliþi. El rãmâne adeptul liniei drepte prin însãºi definiþia sa: distanþa cea mai scurtã dintre douã puncte. Dintre el ºi alegãtori. Este adevãrat cã un proverb spune cã 'Dreptatea umblã adesea cu capul spart', dar acesta numai pentru cã refuzã sã se despartã de Adevãrul de dupã geam. Dl Stolojan are, deci, ceea ce cam lipseºte în politica româneascã: tãrie de caracter! ªi rezistenþã. Pentru testul de la Iaºi l-au pregãtit numeroase alte ciocniri pe care le-a avut cu capete nu tocmai moi din partidul pe care-l conduce. L-au pregãtit nu puþinele violenþe la care a fost supus ºi de cãtre adversari, dar ºi de cãtre aliaþii politici care refuzau sã vadã în el un liberal get-beget. Rãbdãtor, cu o tenacitate de bull-terrier, rasã faimoasã pentru loviturile pe care le dã cu capul, Stolojan îºi pregãteºte în felul sãu marºul triumfal spre preºedinþie, spãrgând tot ce întâlneºte în cale. ªi cãlindu-se, în acelaºi timp, pentru confruntarea finalã cu vitraliile din Cotroceni.