Celui care urmãreºte cu atenþie scena politicã nu se poate sã-i fi scãpat faptul cã, de o bunã bucatã de vreme, raportul de forþe între preºedinte ºi premier tinde sã se modifice. Relaþia a plecat din punctul în care câºtigãtorul (Bãsescu) a luat totul, oferind, cu generozitate, câte ceva partenerului. Un Bãsescu triumfãtor ºi un Tãriceanu timorat de brusca sa avansare - acesta a fost tabloul debutului noii puteri. Cu un preºedinte în continuã ofensivã ºi cu un premier la remorca acestuia, lucrurile au evoluat pânã la punctul în care acesta din urmã ar fi trebuit sã fie scos din joc sub pretextul fragilitãþii parlamentare, situaþie recuperabilã doar prin alegeri anticipate. O revelaþie proprie sau de grup (de interese) l-a împins însã pe Tãriceanu sã facã primul sãu pas înainte, într-o acþiune de rezistenþã faþã de fratele mai mare. 'Decizia irevocabilã' de a demisiona s-a revocat sub pretextul responsabilitãþii faþã de mandat. A fost primul semn cã pe rcepþia istoricã a raportului dintre cele douã funcþii suferã o modificare în sensul prerogativelor constituþionale. Cu toate eforturile depuse în continuare de preºedinte pentru a demonstra cã el este ºeful - în care s-a recurs ºi la diversiuni de genul celei lansate de Elena Udrea cu privire la telefonul dat de premier la Parchet - lucrurile au început sã se schimbe, Tãriceanu subliniind cu fiecare prilej ideea cã el este, totuºi, ºeful guvernului ºi cã deciziile îi aparþin. Slab, ezitant, nesigur pe el la început, Tãriceanu a prins curaj odatã cu conºtientizarea faptului cã are în spatele sãu o forþã politicã capabilã sã facã faþã presiunilor rapacelui sãu aliat. Anul 2006 a început sub aceste auspicii. În timp ce Traian Bãsescu s-a dedicat momentelor pitoreºti - deblocarea Vãii Oltului ºi alunecãrile de teren din Vâlcea - Tãriceanu a organizat ºi prezidat reuniunii importante, lansând mesaje ºi consolidându-ºi autoritatea de ºef al guvernului. Pânã ºi absenþa sa la ºedinþa CSM-ului de miercuri a fost un semnal de independenþã, care a dorit sã sublinieze faptul cã are treburi mai importante decât sã dãdãceascã magistraþii care, oricum, sunt independenþi faþã de puterea politicã. În meciul de box dintre Bãsescu ºi Tãriceanu, ultimul s-a trezit din pumni, ºi dupã câteva knock-down-uri, începe sã preia controlul, punctând spectaculos.