Faţă de perfidia fostului aliat care astăzi vrea un soi de guvern de uniune naţională între liberali, democraţi şi social-democraţi, dar ‚fără Tăriceanu’, premierul n-a mai rezistat şi şi-a ieşit din pepeni, caracterizându-l cu o brutalitate puţin obişnuită pentru paraponul său de băiat sobru şi bine educat. Folosind un exemplu din recuzita familială, Tăriceanu i-a recomandat pur şi simplu lui Băsescu să stea în odaia lui şi să nu mai toarne dulceaţă în şoşonii invitaţilor. Recomandarea a fost făcută pe fondul scorţos al unei reuniuni internaţionale care a adus la Bucureşti câţiva şefi de stat ce au avut astfel prilejul să afle cât de neastâmpărat este omologul lor şi de ce isprăvi este în stare.
Supărarea premierului a venit nu atât din cauza moţiunii de cenzură scremute a democraţilor manipulaţi de preşedinte, cât mai ales din aceea a înţelegerii ratate cu social-democraţii. Acuzat de mezalianţă, Tăriceanu încearcă din răsputeri să arate că nu are prea multe sentimente faţă de Geoană şi Compania, deşi în fond, salivează intens după o ‚solidaritate’de care nu prea are parte. Şi atunci îl înţelegi şi pe Geoană că-l lasă baltă şi nu mai vine la întâlnire. ‚Îmi ceri amor, dar zici la lume că nu te-ai afişa nici mort cu mine’ – pare să zică liderul social-democrat, ameninţând fin cu cenzura lor. Adevărul este că Tăriceanu este acum în cea mai imposibilă situaţie în care s-ar putea afla un premier. În loc să poată să-şi vadă de treabă, după partida de jiu-jitsu cu Băsescu, trebuie să se pregătească şi pentru alte meciuri, suportând în acelaşi timp lătratul şi clănţăniturile haitei democrate. Singurul său sprijin actual este PSD-ul, dar îi vine greu să întineze nobilele idealuri aliate recunoscând acest lucru. Moţiunea democrată a fost o glumă. Dar una care anunţă faptul că gluma se îngroaşă şi dacă disputele interne din PSD vor conduce către concluzia că situaţia actuală ar permite o schimbare, va avea de-a face cu o moţiune ucigătoare. Singura sa valoare stă în faptul că după referendum nimeni nu se simte atât de în forţă pentru a lua partida pe cont propriu. Toată lumea pare să aştepte ceva, o minune prin sondaje care să arate că procentele pot creşte peste noapte, precum Făt-Frumos din poveste. Iar aşteptarea asta n-ar fi deloc exclus să dureze până spre viitorul ciclu electoral, făcând din Tăriceanu un campion miraculos al supravieţuirii.