ªtiu aproape sigur ce declaraþii ar fi fãcut de acest Paºte, Ion Iliescu sau Emil Constantinescu, dacã ar mai fi fost preºedinþi. N-aº fi putut însã sã-l prezic pe Traian Bãsescu. Ca deobicei, ne-a luat prin surprindere, afirmând cã "þara trebuie schimbatã". Luatã ad-litteram, exprimarea domniei sale te duce cu gândul direct la Ceauºescu, care ºi el ajunsese la concluzia cã Þara asta nu-l meritã ºi cã un om ca el se naºte odatã la o mie de ani. Sunt lideri politici care au acest complex: acela al incompatibilitãþii dintre forþa personalitãþilor lor ºi incapacitatea entitãþilor pe care le conduc de a se ridica la înãlþimea pe care o presupune demersul lor.Pe scurt, au parte de naþiuni "greºite", ºi nu de acelea de care ar avea nevoie pentru a da întreaga mãsurã a geniului lor. Face parte Traian Bãsescu din aceastã categorie? Sincer sã fiu, nu cred. Nu a avut încã timp sã-l loveascã megalomania într-aºa încât sã creadã cã nu-i mai ajunge România. Ba, cred mai degrabã, cã în obiºnuitu-i stil neconformist a fãcut calambur pe care riscã sã-l ia lumea de bun. Cum a fãcut când l-a întrebat o ziaristã dacã are defecte, " sunt perfect, doamnã!" - a rãspuns atunci preºedintele ºi a doua zi a vuit de aceastã enormitate, concluzionând cã lipsa de modestie este una dintre trãsãturile sale caracteristice. Ceea ce de fapt a vrut sã spunã Traian Bãsescu este altceva: ºi anume cã naþiunea românã ar trebui sã se schimbe. Sã devinã dintr-o naþiune balcanã, una europeanã. Sã punã pe prim plan iniþiativa, valoarea, cooperarea lãsând în debaraua istoriei toatã recuzita care ne mai face sã semãnãm cu lumea descrisã de Caragiale. Nu mai multã sobrietate ne lipseºte ºi mai multã seriozitate ºi acþiune. Culmea este cã, dacã-i iei la întrebãri, nici ceilalþi oameni politici care se simt atât de bine, se miºcã atât de natural în" actuala Românie" , n-ar ezita nici un moment sa spunã cã ºi-ar dori o alta. Cât despre cei în casa cãrora am dat buzna la 1 ianuarie, cu siguranþã cã dacã ar putea, ne-ar spune-o de la obraz: mãi bãieþi pãreaþi mai civilizaþi ºi mai evoluaþi când ciocãneaþi la poarta Uniunii. Acum v-aþi relaxat ºi vã daþi din plin în stambã! Întradevãr, odatã cu accesul formal în UE, toatã lumea pare a fi uitat de adevãratele probleme ale României, concentrându-se pe aspecte marginale ºi derizorii: suspendare, referendumuri, restructurãri de ochii lumii, competiþia pentru o porþie cât mai consistentã de ciolan: iar campion al acestui joc rãmâne tocmai cel care a spus în doi peri cã România trebuie schimbatã. Cu ce? |