Ştiu aproape sigur ce declaraţii ar fi făcut de acest Paşte, Ion Iliescu sau Emil Constantinescu, dacă ar mai fi fost preşedinţi. N-aş fi putut însă să-l prezic  pe Traian Băsescu. Ca deobicei, ne-a luat prin surprindere, afirmând că "ţara trebuie schimbată". Luată ad-litteram, exprimarea domniei sale te duce cu gândul direct la Ceauşescu, care şi el ajunsese la concluzia că Ţara asta nu-l merită şi că un om ca el se naşte odată la o mie de ani. Sunt lideri politici care au acest complex: acela al incompatibilităţii dintre forţa personalităţilor lor şi incapacitatea entităţilor pe care le conduc de a se ridica la înălţimea pe care o presupune demersul lor.Pe scurt, au parte de naţiuni "greşite",  şi nu de acelea de care ar avea nevoie pentru a da întreaga măsură a geniului lor.    
Face parte Traian Băsescu din această categorie? Sincer să fiu, nu cred. Nu a avut încă timp să-l lovească megalomania într-aşa încât să creadă că nu-i mai ajunge România. Ba, cred mai degrabă, că în obişnuitu-i stil neconformist a făcut calambur pe care riscă să-l ia lumea de bun. Cum a făcut când l-a întrebat o ziaristă dacă are defecte, " sunt perfect,  doamnă!" - a răspuns atunci preşedintele şi a doua zi a vuit de această enormitate, concluzionând că lipsa de modestie este una dintre trăsăturile sale caracteristice. Ceea ce de fapt a vrut să spună Traian Băsescu este altceva: şi anume că naţiunea română ar trebui să se schimbe. Să devină dintr-o naţiune balcană, una europeană. Să pună pe prim plan iniţiativa, valoarea, cooperarea lăsând în debaraua istoriei toată recuzita care ne mai face să semănăm cu lumea descrisă de Caragiale. Nu mai multă sobrietate ne lipseşte şi mai multă seriozitate şi acţiune.
Culmea este că, dacă-i iei la întrebări, nici ceilalţi oameni politici care se simt atât de bine, se mişcă atât de natural în" actuala  Românie" , n-ar ezita nici un moment sa spună că şi-ar dori o alta. Cât despre cei în casa cărora am dat buzna la 1 ianuarie, cu siguranţă că dacă ar putea, ne-ar spune-o  de la obraz: măi băieţi păreaţi mai civilizaţi şi mai evoluaţi când ciocăneaţi la poarta Uniunii. Acum v-aţi relaxat şi vă daţi din plin în stambă!
Întradevăr, odată cu accesul formal în UE, toată lumea pare a fi uitat de adevăratele probleme ale României, concentrându-se pe aspecte marginale şi derizorii: suspendare, referendumuri, restructurări de ochii lumii, competiţia pentru o porţie cât mai consistentă de ciolan: iar campion al acestui joc rămâne tocmai cel care a spus în doi peri că România trebuie schimbată. Cu ce?