Stau ºi mã întreb dacã ceea ce s-a întâmplat la Roma este chiar o întâmplare. Nu sunt, în general, adeptul teoriei conspiraþiilor, dar unele lucruri prea par cusute cu aþã albã. Precum acest scandal de la Roma care este pe cale sã inflameze întreaga Uniunea Europeanã.
Destinul european al României este cel puþin unul curios. Situatã la graniþa imaginarã dintre Occident ºi Orient, þara noastrã a avut probleme de adaptare mai în tot cursul istoriei sale. Dupã o ocupaþie romanã de peste un secol, dupã victoria lui Traian (celãlalt), când teritoriul nostru de azi a devenit pentru prima datã unul aparþinând în mod cert de continent, Aurelian a decis retragerea trupelor sale la sud de Dunãre, considerând fluviul o linie de apãrare mai eficientã pentru imperiu. Revenirea noastrã a fost lungã ºi plinã de cazne ºi de frustrãri. Dupã Revoluþie am avut probleme în a fi admiºi în Consiliul Europei din cauze mineriadelor. ÃŽn NATO am intrat cu „valul urmãtor”, când organizaþia deja îºi pierduse din importanþã în faþa noilor coaliþii. ÃŽn Uniune am intrat de milã – de silã, mult înainte de a fi îndeplinit criteriile, datoritã mai ales unei conjuncturi în care lãsarea noastrã pe dinafarã ar fi creat acesteia probleme mai mari decât admiterea.
Aproape întregul nostru parcurs postrevoluþionar a fost însoþit de ample campanii de culpabilizare – cãrora, sã fim sinceri, le-am oferit mai întotdeauna pretexte. Dar de fiecare datã s-au insinuat elemente care ne-au trezit suspiciuni. Nu mai departe de episodul de la Tg. Mureº, din martie 1990, când o echipã de filmare irlandezã a ajuns tam-nisam, fãrã nicio logicã – dacã o exceptãm pe aceea de a oferi o imagine complet falsã despre ce s-a întâmplat acolo. Gândul mã duce mai departe, direct la Roma, unde incidentul – nefericit, dupã cum o aratã ultimele cercetãri – generat de Mailat a fost practic pregãtit de o campanie de presã ºi de declaraþii politice ce au pãrut cã aºteaptã doar aceastã ocazie. Exacerbarea emoþionalã a cazului - victima - nevastã de ofiþer, violatã, omorâtã cu sânge rece – a fost cea care a detonat aceastã bombã care ºi-a împroºcat schijele asupra întregii comunitãþi româneºti, iar realitatea care se profileazã (în încercarea de a-i smulge geanta – acþiune logicã de borfaº, nu de criminal – Mailat a îmbrâncit-o pe femeie care în cãdere s-a lovit cu capul de un zid). Acþiune antiromâneascã? Nu cred. Mai degrabã o oportunitate politicã de a evidenþia niºte forþe locale, aflate în confruntare, pe seama „oii negre”, care am devenit printr-o campanie tenace.
Spuneam cã nu suntem deloc strãini de aceste manipulãri cãrora reuºim cu regularitate sã le oferim motive ºi argumente, de pe urma cãrora vom continua sã fim þapii ispãºitori ai extinderii Uniunii, probabil pânã la urmãtoarea admitere...