S-a sfârºit ºi campionatul intern. Mai degrabã o parodie de campionat, al cãrui unic merit este acela de a fi produs, finalmente, fenomenul de „dezumflare” a unor pretenþii ºi orgolii izvorâte de sub masa verde.
Faptul cã o echipã modestã, dintr-o localitate fãrã resurse ºi lipsitã de „finanþatorii” care sã se dea permanent în spectacol a câºtigat competiþia nu este deloc o surprizã. Este mai degrabã firesc ca o astfel de recompensã sã meargã cãtre cei care au onorat-o prin efort, seriozitate ºi talent.
Marea surprizã – dacã este sã vorbim de surprize – o reprezintã eºecul „suveicii” fotbalistice, care dominã climatul din divizia naþionalã de câþiva ani buni. Aceastã suveicã funcþioneazã în felul urmãtor: un om cu bani – finanþatorul, adicã - investeºte o anumitã sumã în echipa respectivã – pentru prime, achiziþii etc. Alþi bani sunt destinaþi aranjamentelor - mituirea de oficiali, cumpãrarea de arbitri sau de jucãtori adverºi - pentru a se evita surprizele de pe parcurs. Scopul final este câºtigarea titlului sau obþinerea unui loc care sã dea posibilitatea recuperãrii investiþiei prin sumele venite de la UEFA sau din drepturi de difuzare. La final, finanþatorul îºi face socotelile ºi vede limpede ce profit i-a adus „dragostea” pentru fotbal. Mai nou, chestiunea a devenit un soi de scop în sine. La Cluj, de pildã, investiþiile în jucãtorii strãini au mers pânã la o veritabilã negare a identitãþii echipei. Schema a mers un an, apoi a patentat eºecul. Competiþia adevãratã se duce, de câþiva ani, între patronii echipelor incluse în acest circuit financiar, care-ºi împart rolurile sau ºi le cumpãrã: „Valiza” lui Becali nu e un fenomen izolat. E singurul dat în vileag. Liga a devenit un veritabil clan mafiot în care „don”-ii folosesc orice argument pentru a-ºi asigura supremaþia ºi beneficiile.
Episodul „Unirea Urziceni” pune o veritabilã dinamitã la fundaþia acestui edificiu. Dintr-un foc, aproape toþi „abonaþii” la beneficii au rãmas cu buza umflatã. Cel mai spectaculos caz îl reprezintã Dinamo, unde dansurile din buric ale lui Borcea ºi agramatismul lui Turcu au contat mai mult decât ce se întâmplã în teren. Nemaifiind o sursã de bani, Dinamo va fi abandonat de „investitorii strategici”. Acelaºi lucru se va întâmpla ºi pe la alte câteva echipe cu foste pretenþii. Campionatul 2008/2009 s-ar putea sã deschidã o portiþã spre ceea ce ar trebui sã însemne o competiþie adevãratã cu cluburi adevãrate ºi cu oameni devotaþi. Cu condiþia ca figuranþii actuali sã fie aruncaþi la coº. Sau în plasã...