Primul sondaj de opinie din acest an referitor la viața politică a fost efectuat de către CURS. Acesta aduce o serie de noutăți pe marginea cărora merită să zăbovim puțin. Primul aspect notabil îl reprezintă revenirea în fruntea clasamentului încrederii a președintelui Iliescu, poziție dominată autoritar, în cursul anului 2002, de către premierul Năstase, care trece pe locul 2. Această rocadă își găsește o parte din explicații în finalul de an în forță al președintelui, când a manifestat mai multă decizie în confruntările pe care le-a avut cu PSD pe temele controversate ale alegerilor anticipate și ale remanierii guvernamentale. Faptul că în mai toate aceste discuții premierul a fost nevoit să dea înapoi, s-a reflectat și în percepția publică a relației dintre cei doi lideri. Aceasta este o parte a explicației. O a doua constă în faptul că premierul a mai abandonat din discursul teoretic intrând cu mai multă hotărâre în miezul problemelor și impunând soluții. Soluții care nu sunt pe placul tuturor - cum este această decizie de retragere a parlamentarilor și a membrilor Executivului din CA și AGA. Reforma se face cu riscuri și cu asumarea pierderii de popularitate. Or, sondajul cu pricina tocmai așa ceva demonstrează: că publicul percepe faptul că se face ceva. Din acest punct de vedere, dl Năstase nu poate să fie decât mulțumit. O a doua chestiune pe care aș remarca-o în sondajul CURS ține de PUR. Desigur, dacă ar merge singur în alegeri, partidul lui Dan Voiculescu n-ar obține procentul cu care să treacă pragul parlamentar. Dar, pentru un partid care n-a înregistrat niciodată mai mult de 1 la sută, acești 4 la sută din sondaj constituie un veritabil cutremur: o creștere bruscă de 400%. Este un fapt aproape fără precedent, din câte-mi amintesc, care pune Partidul Umanist deasupra PNȚCD-ului! Mișcarea aceasta se coroborează strâns cu ascensiunea liderului partidului, în clasamentul încrederii: Voiculescu, până mai ieri un necunoscut pentru marele public, având și dezavantajul de a nu figura printre membrii mediatizați ai Parlamentului, se bucură de mai multă încredere decât Victor Ciorbea și Marko Bela și doar de ceva mai puțină decât C.V.Tudor. Este o evoluție pe care, în urmă doar cu doi ani, când PUR accesa Parlamentul printr-o inginerie electorală (alianța cu PSD-ul), nimeni n-ar fi îndrăznit să o anticipeze și, probabil că ea constituie rezultatul jocului abil pe care magnatul din Băneasa l-a făcut între propensiunile individualiste și disciplina de alianță. |