Dincolo de tragedia cãreia i-au cãzut victime - în mod absurd -pasagerii celor patru avioane folosite de cãtre teroriºti ca veritabile rachete de atac, se desprinde un mare semn de întrebare: cum de nu au reacþionat cei între 50 ºi 100 de pasageri din fiecare avion în faþa celor doar 4 sau 5 teroriºti? Cum de s-au lãsat mânaþi spre moarte când ar fi avut ºansa sã-i copleºeascã pe teroriºtii înarmaþi doar cu cuþite? Rãspunsul nu este deloc simplu ºi el þine, în primul rând, de un anume stereotip al acþiunilor de acest gen, în care existã o alternativã: aceea a îndeplinirii condiþiilor puse de teroriºti. Or, de data asta, ei n-au pus nici o condiþie. Pasagerii nu aveau de unde sã ºtie acest lucru ºi probabil cã au sperat într-o ultimã ºansã. Avea, însã, aceastã ultimã ºansã vreo justificare, dupã înjunghierea stewardeselor ºi - foarte probabilã - a piloþilor scoºi din cabina lor de rumoarea produsã? ªi dacã ar fi reacþionat în aceste condiþii, la ce ar fi folosit? Ar fi murit, probabil, oricum, într-un avion la ale cãrui comenzi nu mai avea cine sã se aºeze. Ar mai fi fost, desigur o ºansã: evitarea þintei ºi prãbuºirea în locuri unde numãrul victimelor terestre sã fie mai mic. Existã chiar posibilitatea ca singura reacþie de acest gen a pasagerilor - cea care s-ar fi putut produce în avionul prãbuºit lângã Pittsburg, dar despre care existã bãnuiala cã ar fi fost doborât de cãtre un avion de vânãtoare pentru a împiedica un impact cu Casa Albã pe a cãrei traiectorie acesta pãrea sã fi fost înscris sã poatã fi consideratã un act de eroism, marele act de eroism al acestui rãzboi. Cu siguranþã însã cã ceea ce i-a fãcut practic de neînvins pe teroriºti a fost tocmai decizia lor de a nu admite o alternativã la îndeplinirea unei misiuni al cãrui preþ era propria lor viaþã. Aici rezidã cea mai teribilã întrebare legatã de atacurile teroriste din 11 septembrie: ce ideologie, ce tehnicã de spãlare a creierelor, ce filozofie a fost în stare sã le sãdeascã în minte o decizie care a fost menþinutã pe parcursul îndelungatei perioade de pregãtire? Cine stãpâneºte o asemenea armã va fi, desigur, extrem de greu de anihilat. Dar imperios necesar. |