Ultima invenție a Executivului esre supermagazinul pentru săraci. Mai exact, un veritabil lanț de magazine (în București, de pildă, câte șase în fiecare sector) de la care pensionarii - toți, nu doar cei cu pensii mici, ci chiar și cei cu o sută de milioane pe lună - vor putea cumpăra alimentele de bază la preț de producător. Fără adaosul comercial, adică. La prima vedere ideea pare bună: iată, în sfârșit, că guvernul acesta care a venit la putere purtat de valul de speranță al celor care au crezut că-i vor scoate din mizerie, se gândește la ei, cei care l-au votat. Se gândește la viața lor de fiecare zi. Și le dă acum prilejul să cumpere, în fiecare lună, un litru de ulei și două kilograme de zahăr cu între 25 și 40 la sută mai ieftin! Așa vor putea înfrunta pensionarii mai ușor scumpirile de gaze (cu 87%) și energia termică (cu 57%) ce vor intra în vigoare de la 1 august! La a doua vedere, ideea șchioapătă: pentru că respectiva facilitate e oferită doar în rețeaua de magazine a firmei Muntenia. Pentru că aceasta a avut generozitatea să pună la dispoziția guvernului spațiul în care va "găzdui" zahărul și uleiul cu preț redus! Aceeași firmă își ia obligația să producă softul pentru cardurile cu care pensionarii vor obține produsele respective. Softul e el gratis, dar cardurile nu. Guvernul va plăti "doar" producerea și distribuirea lor. În rest, totul cade pe capul "Munteniei". Care nu va avea răgazul să răsufle sub presiunea continuă a pensionarilor. Problema care se ridică este de ce nu-i asuprește guvernul și pe alții? De ce, dacă lucrurile au o astfel de țintă, nu se generalizează metoda în toate magazinele alimentare? De ce să facă pensionarii coadă la Muntenia și să nu cumpere civilizat de peste tot? Cu cardurile produse de Muntenia? Ca de obicei, în spatele oricărei idei generoase se ascunde un mai mic sau mai mare interes. Povestea supermagazinului pentru săraci nu face excepție. |