Nu e zi de la Dumnezeu sã nu primim încã o veste, prim mass media, despre drama pe care poporul bucureºtean o va trãi pe timpul Summit-ului NATO. ªcolile vor fi închise, iar elevii vor fi consemnaþi la domiciliu. Bieþii bugetari se vor trezi ºi ei cu lacãtul pus pe uºa instituþiilor. De circulaþie, ce sã mai vorbim: poate cã doar metroul va mai merge ºi asta la capetele de linii. Zilele trecute, s-a anunþat cã ºi cele douã aeroporturi vor fi închise, lucru care l-a scos din sãrite pânã ºi pe premier, altminteri suficient de înþelegãtor faþã de mãsurile de siguranþã pe care le implicã un asemenea eveniment. Sã se-nchidã Bãneasa ºi sã se lase Otopeniul, a zis dânsul, dar nu ºtiu dacã l-a auzit cineva.
Dupã cum probabil ºtiþi deja, SUMMIT-ul NATO de la începutul lui aprilie se va desfãºura la Bucureºti, în Palatul Parlamentului. Este, de departe, cea mai importantã manifestare care are loc în România, în toate timpurile. Pânã acum, ca evenimente comparabile putem enumera doar un Forum Crans Montana, de prin anii 1990, ºi Francofonia de acum un an sau doi. Ambele s-au þinut tot la Palatul Parlamentului, altã locaþie potrivitã pentru evenimente de o asemenea amploare neexistând în România. Este chiar o ironie a sorþii cã reuniunea celui mai puternic bloc militar din istorie se þine într-o ctitorie a celui care considerat întotdeauna organizaþia nord – atlanticã a fi principalul adversar al pãcii mondiale. Tot o ironie a sorþii este faptul cã în aceastã Casã a Poporului se vor întâlni preºedinþii Americii ºi a Rusiei, într-un moment în care echilibrul mondial se realizeazã cãutându-se noi puncte de sprijin. Prezenþa celor peste 20 de ºefi ai unora dintre cele mai puternice state ale lumii este, de asemenea, un element de referinþã ºi o asemenea provocare istoricã n-au mai avut organizatorii români de evenimente niciodatã. De aici ºi preocuparea ºi îngrijorãrile de tot felul faþã de nenumãratele pericole care pot pândi buna desfãºurare a Summit-ului. Este aproape de înþeles cã nimeni nu doreºte sã-ºi asume nici cel mai mic risc. Numai cã prudenþa asta are loc în condiþiile paralizãrii vieþii din cel mai mare oraº al þãrii. Sunt aproape sigur cã mãsurile pe care le-ar fi dispus Ceauºescu însuºi nu ar fi fost cu nimic mai prejos decât cele invocate acum. Atunci ele erau posibile prin însãºi esenþa statului totalitar. Acum ele înseamnã limitarea unor drepturi elementare. Am avut privilegiul sã particip, ca ziarist, la vreo douã Summit-uri NATO: cel de la Madrid, din 1997, ºi cel de la Istambul, din 2003, parcã. Nici într-un loc, nici în altul nu am identificat semnele exceselor, în ciuda mãsurilor cu adevãrat excepþionale. Securitatea a fost asiguratã cu discreþie ºi eficienþã, fãrã ca oraºele sã fie închise sau blocate. La noi mi-e tamã cã abia de acum încolo vor începe sã curgã soluþiile absurde, odatã cu isterizarea populaþiei care va vedea, în locul unei sãrbãtori, o catastrofã. Chestia cu aeroporturile e un semn. Mai rãmâne sã se anuleze trenurile, sã se opreascã curentul ºi gazele, sã se instituie baricade pe strãzi ºi puncte de control la intrarea în blocuri, raþionalizarea apei ºi a pâinii ºi orice mai poate sã le mai treacã prin cap celor care sunt puºi sã asigure securitatea Summit-ului eliminâd orice risc potenþial, în spiritul filosofiei celui care a înãlþat edificiul în care are loc acesta.