Vremuri grele pentru CNSAS! Acest veritabil 'cuibușor de nebunii' pentru câțiva dintre răsfățații scenei publice tinde să devină un soi de cușcă, printre ale cărei zăbrale 'colegii' vor privi cu jind spre lumea de afară. Comisia juridică a Senatului a propus câteva măsuri drastice, între care faptul că reprezentanții instituției nu se mai pot ocupa cu alte afaceri - editarea de publicații, realizarea de emisiuni, producerea de vinuri sau creșterea de păsări - îi va afecta în cel mai înalt grad pe domnii Secașiu, Buchet sau Csendes, ca să dăm câteva exemple elocvente.
Dânșii vor fi cu mâinile legate și vor trebui să se ocupe doar de dosare. O altă măsură inițiată de comisie este aceea ca de-acum contestațiile să fie adresate direct instanței de judecată! Cum vine asta? Păi să te lipsești de plăcerea de a-l mai avea odată pe împricinat la dispoziția ta și să-i explice ceea ce i-ai mai explicat odată? Este de-a dreptul nefiresc să se rupă o tradiție novatoare, cum a fost aceea că aceeași instanță judecă și fondul și recursul! Revin însă la limitarea drastică a drepturilor membrilor Colegiului de a desfășura alte activități lucrative: cine le compensează diferențele consistente de bani pe care-i încasau și față de care leafa de subsecretar de stat era un mizilic?
Lăsând gluma la o parte, mi se pare că măsura este nu doar logică. Ci că ea ar fi trebuit luată cu mult înainte ca CNSAS-ul să devină un soi de cenaclu al rebelilor, în detrimentul activității sale de bază. Am toată stima pentru domnii Pleșu și Patapievici, dar este limpede că nu aveau ce căuta acolo, doar dacă nu cumva aceste calități nu le-au fost oferite intenționat, pentru a da o mai mare vizibilitate preocupărilor și punctelor lor de vedere. CNSAS-ul a făcut, în cei vreo șapte ani de când există, orice altceva, mai mult decât să ne ofere o imagine cuprinzătoare și corectă asupra a ceea ce a însemnat Securitatea și acțiunile ei opresive. Instrument de răfuială politică, tribună nonconformistă, CNSAS-ul își găsește încă cu greu drumul spre normalitate. Probabil că abia când posturile din colegiu vor fi ocupate în totalitate de istorici, juriști, sociologi, cu preocupări mai degrabă științifice decât politice, selectați după alte criterii decât cele ale simpatiei sau interesului manifestat de un partid sau altul față de ei, vom avea instituția de care societatea românească are nevoie. O instituție care să ne ajute să ne vindecăm de rănile trecutului, cunoscându-le mai bine și în amănunt și nu una care să genereze vrajbă și dezorientare.
|