Acuta dezbatere declanºatã de propunerile de amendare a Constituþiei, venite din partea partidului de guvernãmânt, ar trebui sã includã ºi acele prevederi legate de ceea ce, în general, se înþelege prin "subordonarea parlamentarã". În grija lor nemãsuratã de a exclude orice posibilitate de a se ajunge din nou la dictaturã, pãrinþii Constituþiei au decis ca anumite sectoare sã aibã ca for titular Parlamentul. Este vorba despre Banca Naþionalã, de pildã, dspre CNSAS, despre CNA, despre Curtea de Conturi ºi aºa mai departe. Inclusiv televiziunea ºi radioul public dau seamã nu cine ºtie cãror ºefi din Executiv, ci Parlamentului. Cu P mare. Problema este cã acest parlament poate sã însemne multe lucruri ºi nimic. Aceastã entitate impersonalã ºi fluidã se dovedeºte, de 11 ani încoace,a fi cel mai prost administrator posibil pentru domenii esenþiale ale vieþii publice. Un administrator care nu are interesul sã controleze ºi sã ia mãsuri, pentru cã, odatã se schimbã mereu, precum componenþã, iar a doua oarã este sfâºiat de profundele contradicþii partinice. Aºa încât instituþiile subordonate Parlamentului încep sã devinã unele dintre cele mai rentabile sinecuri pentru personaje cãþãrate cu talent ºi pricepere pânã la scaunul din vârf. Trec legislaturile peste ei precum apa pe sub gâscã ºi, dacã în cel mai bun caz nu se întâmplã nimic, este de-a dreptul o victorie a imobilismului asupra progresului. Acest capitol al "subordinii" ar trebui sã devinã unul dintre obiectivele principale ale analizelor care bãnuiesc cã se vor declanºa întru amendarea Constituþiei, pentru ca aceasta sã devinã mai europeanã decât "româneascã". "Româneascã" spun, în sensul colecþiei de obsesii cu care a fost împodobitã. În textul legii fundamentale (redactatã cu spatele spre viitor ºi cu faþa spre Ceauºescu) s-au cuibãrit o serie întreagã de prevederi pe care practica le-a dezvãluit ca ineficiente ºi inoperante. Nu-mi dau seama, exact, care ar putea fi alternativele, dar avem la îndemânã nu doar experienþa în materie a Europei ºi pe aceea a foºtilor colegi din Est care au parcurs cu mai mult succes o parte din dificila tranziþie.