Acuta dezbatere declanşată de propunerile de amendare a Constituţiei, venite din partea partidului de guvernământ, ar trebui să includă şi acele prevederi legate de ceea ce, în general, se înţelege prin "subordonarea parlamentară". În grija lor nemăsurată de a exclude orice posibilitate de a se ajunge din nou la dictatură, părinţii Constituţiei au decis ca anumite sectoare să aibă ca for titular Parlamentul. Este vorba despre Banca Naţională, de pildă, dspre CNSAS, despre CNA, despre Curtea de Conturi şi aşa mai departe. Inclusiv televiziunea şi radioul public dau seamă nu cine ştie căror şefi din Executiv, ci Parlamentului. Cu P mare. Problema este că acest parlament poate să însemne multe lucruri şi nimic. Această entitate impersonală şi fluidă se dovedeşte, de 11 ani încoace,a fi cel mai prost administrator posibil pentru domenii esenţiale ale vieţii publice. Un administrator care nu are interesul să controleze şi să ia măsuri, pentru că, odată se schimbă mereu, precum componenţă, iar a doua oară este sfâşiat de profundele contradicţii partinice. Aşa încât instituţiile subordonate Parlamentului încep să devină unele dintre cele mai rentabile sinecuri pentru personaje căţărate cu talent şi pricepere până la scaunul din vârf. Trec legislaturile peste ei precum apa pe sub gâscă şi, dacă în cel mai bun caz nu se întâmplă nimic, este de-a dreptul o victorie a imobilismului asupra progresului. Acest capitol al "subordinii" ar trebui să devină unul dintre obiectivele principale ale analizelor care bănuiesc că se vor declanşa întru amendarea Constituţiei, pentru ca aceasta să devină mai europeană decât "românească". "Românească" spun, în sensul colecţiei de obsesii cu care a fost împodobită. În textul legii fundamentale (redactată cu spatele spre viitor şi cu faţa spre Ceauşescu) s-au cuibărit o serie întreagă de prevederi pe care practica le-a dezvăluit ca ineficiente şi inoperante. Nu-mi dau seama, exact, care ar putea fi alternativele, dar avem la îndemână nu doar experienţa în materie a Europei şi pe aceea a foştilor colegi din Est care au parcurs cu mai mult succes o parte din dificila tranziţie.