De aproape o sãptãmânã, de când au apãrut primele articole în presa englezã, mass media autohtonã a luat pur si simplu foc pe tema celor douã fregate englezeºti achiziþionate de armata românã. Nu existã ediþie de ziar sau emisiune de actualitãþi care sã nu se refere la un aspect legat de aceastã chestiune. Ni s-a arãtat, în premierã, pânã ºi blocul din Londra în care locuieºte familia George, ca fiind rodul unei ample investigaþii gazetãreºti.
Am aflat ºi aflãm în continuare, tot felul de lucruri. Cã cele douã fregate erau practic scoase din uz ºi dacã nu le luam noi cu 116 milioane de lire, le vindeau turcilor cu 200.000 de lire, ca sã le taie pentru fier vechi, sau chilienilor, ca sã le foloseascã ca þinte pentru bombardamente navale. Fregatele au avut însã cea mai bunã soartã: au fost înfiate de marina românã, în dorinþa compatibilizãrii cu forþele NATO, fregatele - care consumã de 7 ori mai multã motorinã decât colegul lor autohton ''Mãrãºeºti'', fiind specializate în lupte antisubmarine - specie extrem de rarã în Marea Neagrã. Mai aflãm cã tranzacþia ar fi trebuit sã fie însoþitã de un transfer de tehnologie ºi operaþiuni (celebrul offset) care sã se efectueze în þarã, lucru care nu s-a întâmplat pânã acum. Dar cea mai spectaculoasã informaþie este aceea cã de abia de acum trebuie bãgaþi bani serioºi în cele douã fregate pentru a le aduce la nivelul interoperabilitãþii în NATO, sume care ar putea sã depãºeascã costurile de achiziþie.
Celelalte aspecte - respectiv mita (comisionul) de 7 milioane, rãmân deocamdatã anecdotice. Am aflat cã BAE avea un veritabil sistem de acest fel pe care îl practica cu nonºalanþã ºi cã beneficiile companiei erau mai importante decât ale statului (Anglia a ''câºtigat'' din vânzare ceva peste 100 de mii de lire!). Cine a încasat comisionul ºi dacã, întradevãr, e vorba despre un politician român, vom mai vedea dacã vom afla. Deocamdatã pe mine, ca membru al breslei, mã frãmântã o întrebare: de ce la momentul când s-a fãcut aceastã operaþiune nimeni nu ºi-a pus aceste întrebãri? De ce, nici eu, nici alþi colegi, nu ne-am întrebat atunci ce rost are sã cumpãrãm douã vechituri ºi dacã ele ne vor fi de vreun folos în integrarea noastrã în NATO ºi Uniunea Europeanã. Am asistat cu seninãtate la declaraþiile pompoase ale politicienilor, am admirat festivitãþile de preluare de la Portsmouth ºi la primirea festivã de la Constanþa. Dar nu ne-am pus întrebãri.
De ce a trebuit ca niºte gazetari englezi sã ne deschidã ochii asupra tuturor inadvertenþelor, mai mult decât evidente care ne privesc direct, ale acestei mari mânãrii.
|