Sã fi vrut ºi n-ar fi reuºit sã iºte atâta vâlvã în jurul sãu Ministerul Finanþelor, cum a reuºit sã o facã cu aceste mãsuri de impozitare suplimentare pe care le-a anunþat recent. Scandalul - cãci despre aºa ceva este vorba - este justificat: MF este unul dintre dinozaurii administraþiei comuniste, care evolueazã nonºalant prin magazinele de porþelanuri ale economiei de piaþã. Dinozaur la figurat - este ministerul cu cel mai mare numãr de angajaþi ºi cu cele mai multe direcþii din actuala schemã a executivului. Dinozaur la propriu - pentru cã unitãþile de mãsurã pe care le folosesc specialiºtii sãi, formaþi la ºcoala economiei planificate ºi total dirijate, nu reuºesc, de cele mai multe ori sã se adapteze mecanismelor suple ºi diverse, în continuã evoluþie, ale economiei de piaþã, lucrând, acolo unde ar fi nevoie de bisturiul stimulentelor, cu toporul sancþiunilor. Tãmbãlãul legat de impozitarea unor beneficii extrasalariale a plecat de la un fapt real: evitarea plãþii impozitelor supradimensionate pe salarii, de cãtre unii angajatori, prin intermediul unei inginerii fiscale - acordarea, cãtre angajaþi, de aºa zise asigurãri care sunt, de fapt, unitãþi de investiþii. Or, ca sã anuleze aceastã excrescenþã, ministrul s-a hotãrât sã adopte un model, european, e drept, dar complet nefuncþional în cazul unei economii ezitante de piaþã. Îmi povestea odatã prinþul Sturdza, om de afaceri în Elveþia, cã tocmai primise controlul fiscului dupã depunerea declaraþiei de venit pentru impozitarea globalã. Agentul fiscal l-a întrebat dacã foloseºte maºina de serviciu ºi în interes personal. Profund corect (nici nu-þi poþi permite sã fii altfel acolo, fãrã sã-þi afectezi grav statutul), Sturdza a recunoscut. Atunci veþi plãti impozitul aferent pentru acest lucru - i-a spus agentul. Prinþul a fost foarte mulþumit cã n-a primit ºi amenda care se practicã în astfel de cazuri. Poate fi transferat modulul acesta într-o Românie în care relaþia cetãþean-stat e încã una antagonistã, bazatã pe neîncredere ºi pe tentative de înºelãciune reciprocã? Poate cetãþeanul sã aibe încredere în statul care schimbã regulile în timpul jocului ºi le aplicã dupã cum îi convine? Meritã ca cetãþeanul sã dea, de bunã voie când ºtie bine cã nu va primi nimic înapoi? Struþocãmila care este la noi impozitul pe venitul global are sens unic. Ea nu implicã nici un fel de facilitate, nici o scãdere sau deducere (în þãrile dezvoltate, cheltuielile pentru creºterea nivelului de confort al locuinþelor sunt deductibile, ca ºi cheltuielile de studii sau pentru întreþinerea sãnãtãþii) ci este preocupatã doar de a strânge cât mai mult, în cele mai ingenioase - ºi absurde, totodatã - modalitãþi. |