În 2000, integrarea candidaţilor umanişti pe listele social-democrate s-a făcut, practic, fără nici un fel de emoţii şi tulburări. E drept că atunci pretenţiile lui Voiculescu au fost incomparabil mai mici, dar şi aşteptarea electorală a PDSR-ului era alta, după dezastruoasa guvernare a Convenţiei. În 2004, lucrurile stau exact invers. Pretenţiile umaniste au crescut considerabil - 32 de locuri elibigile înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât 6,6% din numărul total al locurilor din cele două camere! Este o performanţă remarcabilă, obţinută dintr-un foc (tratativele la nivel înalt Năstase-Voiculescu) şi fără calvarul şi emoţiile alegerilor şi ale pragului electoral. Practic, Partidul Umanist este primul mare câştigător al scrutinului din această toamnă, pentru care nu va mai fi nevoit să irosească nici bani şi nici idei, simpul marş în siajul 'fratelui mai mare' fiindu-i suficient pentru a-şi consolida poziţia de partid parlamentar care n-a înfruntat niciodată rigorile scrutinului direct.Prezenţa PUR în această ecuaţie ridică însă o problemă destul de gravă pentru PSD, transformându-se într-un adevărat stress, la vârf şi în teritoriu. După alegerile locale, când cele două părţi s-au concurat şi s-au ciocnit adeseori violent, acum tr ebuie să-şi strângă mâinile. Lucru destul de dificil, mai ales că doritorii de mandate din teritoriu vor trebui acum să se retragă în favoarea reprezentanţilor umanişti. Este nu doar o chestiune de orgoliu, ci şi de tonus electoral, ce nu va rămâne fără urmări, mai ales că infuzia de umanişti coroborată cu cei '10%' la dispoziţia Centrului, vor scoate de pe liste tot atâţia candidaţi care s-au considerat deja câştigători după alegerile interne. Apoi, regrupările generate de acordul PSD-PUR, concretizate în treceri masive de membri şi organizaţii la Opoziţie, va pune sub semnul întrebării legitimitatea cererilor umaniste, putându-se considera ca logic ă o scădere semnificativă a numărului de locuri acordate - ceea ce ar duce spre o nouă criză.Una peste alta, umaniştii au reuşit să tulbure grav echilibrul intern al partidului de guvernământ, confruntat şi aşa cu numeroasele probleme pe care le implică noul ciclu electoral.