O impresionantă concentrare de forţe a însoţit lansarea Strategiei naţionale de export. Şi-au adus prinosul la salutarea acestui obiectiv esenţial atât preşedintele (dispus să se lase de fumat dacă interesele naţiei o cer) cât şi premierul, aflat într-o dispoziţie autoritară atunci când i-a dat conservatorului ministru al economiei ultimatumul ca într-o săptămână să-i prezinte propuneri concrete pentru organizarea birourilor strategice de expansiune economică. Înţelegem de aici că aceasta este principala hibă a sistemului pentru faptul că n-avem birouri şi oameni care să tragă de mânecă străinătatea pentru a intra în prăvăliile noastre în care avem pe tarabă produsele de export, economia stagnează şi bugetul suferă.
Aceste birouri sunt o mai veche obsesie a 'dreptei' politice. Îmi amintesc că şi în precedenta guvernare a Convenţiei, birourile externe ale FPS - ului au fost realizate cu mare tam-tam, şeful de atunci al instituţiei, dl. Dimitriu, asigurându-ne că astfel se vor desfăşura lucrurile de-acum încolo. Drept urmare s-au cheltuit sume enorme pentru reprezentanţe luxoase şi costisitoare în aproape toate capitalele europene, de pe urma cărora nici FPS-ul şi nici ţara nu s-au ales cu nimic. Ce era interesant s-a vândut în condiţii 'speciale' (vezi Romtelecom-ul) iar ce nu era, a rămas în rafturi. Nimeni n-a mai întrebat atunci cât a costat acţiunea şi cine a suportat costurile. Aşa şi acum: dl. Şereş va trebui să numească la repezeală reprezentanţi în birourile de export care vor fi, în mod sigur, aleşi dintre clienţii politici rămaşi fără 'colegi', iar sume importante se vor cheltui pentru închirierea şi dotarea unor birouri reprezentative în principalele capitale europene.
Rezultatul acestei acţiuni, pot băga mâna în foc, va fi acelaşi cu al precedentei. Pentru că exporturile româneşti nu vor creşte în funcţie de isteţimea şi talentul negustoresc al reprezentanţilor noştri de vânzări. Ideea este la fel de naivă, la fel ca şi aceea emisă de preşedinte, cum, că, încasările noastre din turism sunt de patru ori mai mici decât cele ale bulgarilor pentru că ospătarii noştrii nu sunt şcoliţi. Strategia exportului n-are nimic cu cele 500 de pagini pe care au trudit să le umple cu banalităţi specialiştii guvernului. Ea se poate realiza, pe o singură pagină, în câteva cuvinte: produse de calitate şi eficienţă economică. Dacă în privinţa calităţii guvernul n-are prea multe de spus, în cea a efortului are: el este cel care ar trebui să creeze, prin pârghii legislative, premisele eficienţei. Cam greu însă, pentru un guvern  care se chinuie să umple golurile lăsate de cota unică de impozitare pe toate căile posibile.
Aştept cu mare interes performanţelebiroului de strategie a exporturilor. Dar mai înainte sunt curios să văd lista celor care vor fi trimişi la muncă pe la Londra, Paris, Roma, Bruxelles şi prin alte locuri unde lumea se bate pe produsele româneşti de export.