Dacã anul trecut, la lansarea "Strategiei de Dezvoltare Durabilã a României - Orizont 2025", la Palatul Parlamentului, dupã pauzã cam puteai sã-i numeri pe degete pe cei rãmaºi în salã, deºi manifestarea se desfãºura sub patronajul preºedintelui Ion Iliescu, lucrurile s-au mai schimbat pe parcursul celor trei sesiuni de dezbateri sectoriale, ajungându-se la punctul în care la sesiunea de vinerea trecutã, dedicatã proiecþiilor din zona energiei, numãrul celor care au stat în picioare, nemaiavând loc pe scaune, sã fie impresionant. Nu doar specialiºtii din domeniu, ci ºi un mare numãr de politicieni sau de reprezentanþi ai mediilor de afaceri au þinut sã fie prezenþi la o manifestare care reunea, din start, elita politicã a þãrii în frunte cu preºedintele, premierul, guvernatorul BNR ºi ºeful bisericii ortodoxe, ca sã-i pomenim doar pe cei aflaþi în prezidiu. De unde acest subit interes faþã de o problematicã ce pentru mulþi are conotaþii "retro"? O strategie, ºi încã una pânã în 2025, aduce "al dracului" cu CSP-ul ºi cu proiectele ceauºiste ce mergeau pânã la îndepãrtatul (pe atunci) an 2010! O primã explicaþie poate fi extrasã din faptul cã guvernanþii noºtri au ajuns la concluzia cã, chiar într-o economie de piaþã, nedirijatã, planificarea nu poate fi omisã. Sau, nu atât planificarea, cât stabilirea prioritãþilor, în funcþie de care urmeazã sã fie elaborate bugetele ºi strategiile economice ale viitorului. Este, în primul rând, meritul preºedintelui Iliescu, de a fi readus mereu în discuþie aceastã problemã - chiar cu riscul de a fi acuzat de felurite nostalgii - ºi de a fi acþionat concret în direcþia organizãrii unor colective de lucru pe aceste teme. Este tot meritul sãu cã aceastã Strategie se constituie printr-un serios efort sectorial la care contribuie solidar segmentele executive ºi administrative ale statului. Este, apoi meritul Guvernului, de a fi înþeles utilitatea acestui program ºi de a i se fi alãturat fãrã cunoscutele reticenþe izvorâte din "concurenþa" dintre puteri. Dar, nu în ultimul rând, este ºi contribuþia presiunii pe care scadenþa electoralã o exercitã asupra celor care doresc sau cred cã vor mai avea un cuvânt de spus în viitoarea guvernare. Evenimentul care s-a asociat Sesiunii - înãlþarea festivã a drapelului NATO - a augmentat interesul ºi disponibilitatea pânã la nivelul la care sala Cuza a devenit neîncãpãtoare pentru numãrul mare de persoane care au þinut sã vadã ºi sã fie vãzute într-un moment important. |