Dacă anul trecut, la lansarea "Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României - Orizont 2025", la Palatul Parlamentului, după pauză cam puteai să-i numeri pe degete pe cei rămaşi în sală, deşi manifestarea se desfăşura sub patronajul preşedintelui Ion Iliescu, lucrurile s-au mai schimbat pe parcursul celor trei sesiuni de dezbateri sectoriale, ajungându-se la punctul în care la sesiunea de vinerea trecută, dedicată proiecţiilor din zona energiei, numărul celor care au stat în picioare, nemaiavând loc pe scaune, să fie impresionant. Nu doar specialiştii din domeniu, ci şi un mare număr de politicieni sau de reprezentanţi ai mediilor de afaceri au ţinut să fie prezenţi la o manifestare care reunea, din start, elita politică a ţării în frunte cu preşedintele, premierul, guvernatorul BNR şi şeful bisericii ortodoxe, ca să-i pomenim doar pe cei aflaţi în prezidiu. De unde acest subit interes faţă de o problematică ce pentru mulţi are conotaţii "retro"? O strategie, şi încă una până în 2025, aduce "al dracului" cu CSP-ul şi cu proiectele ceauşiste ce mergeau până la îndepărtatul (pe atunci) an 2010! O primă explicaţie poate fi extrasă din faptul că guvernanţii noştri au ajuns la concluzia că, chiar într-o economie de piaţă, nedirijată, planificarea nu poate fi omisă. Sau, nu atât planificarea, cât stabilirea priorităţilor, în funcţie de care urmează să fie elaborate bugetele şi strategiile economice ale viitorului. Este, în primul rând, meritul preşedintelui Iliescu, de a fi readus mereu în discuţie această problemă - chiar cu riscul de a fi acuzat de felurite nostalgii - şi de a fi acţionat concret în direcţia organizării unor colective de lucru pe aceste teme. Este tot meritul său că această Strategie se constituie printr-un serios efort sectorial la care contribuie solidar segmentele executive şi administrative ale statului. Este, apoi meritul Guvernului, de a fi înţeles utilitatea acestui program şi de a i se fi alăturat fără cunoscutele reticenţe izvorâte din "concurenţa" dintre puteri. Dar, nu în ultimul rând, este şi contribuţia presiunii pe care scadenţa electorală o exercită asupra celor care doresc sau cred că vor mai avea un cuvânt de spus în viitoarea guvernare. Evenimentul care s-a asociat Sesiunii - înălţarea festivă a drapelului NATO - a augmentat interesul şi disponibilitatea până la nivelul la care sala Cuza a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de persoane care au ţinut să vadă şi să fie văzute într-un moment important.