Serviciul Român de Informații a fost înființat în 1990, imediat după seismele sociale și politice pe care le-au reprezentat mai întâi Revoluția și apoi, tentativa de puci etnic de la Tg. Mureș. Noua instituție s-a ridicat pe ruinele încă fumegânde ale Securității, recuperând - cu riscurile de rigoare - ce se mai putea recupera și adăugând ceea ce prisosea altora. A fost o acțiune mai mult decât temerară care punea la bazele noii societăți una dintre instituțiile fundamentale ale statului de drept. Cum a funcționat noua instituție în primii săi ani și în cei care au urmat este, de-acum, istorie. Cu toate racordurile la structuri de profil din Occident, ea conserva o anumită caracteristică: aceea a obsedantei și incomodei succesiuni! Cu ochii la "moștenirea trecutului" și cu teama de a nu-i repeta experiențele, s-au făcut nu puține greșeli. Cea mai importantă provocare a fost și rămâne aceea a mentalității. Inerția mentală este una dintre cele mai apăsătoare poveri asupra întregii societăți. Cu toate eforturile - unele dintre ele notabile - instituția a rămas marcată de condițiile concrete în care a fost creată: privirea ațintită asupra trecutului. Prin oferta către dezbatere publică a strategiei pe termen scurt și mediu, SRI face un prim și important pas spre viitor. Un viitor care implică noi coordonate și noi exigențe. Directorul Radu Timofte pare a fi convins de faptul că instituția pe care o conduce trebuie să se adapteze noilor tipuri de amenințări la adresa siguranței naționale pe care le aduc cu sine globalizarea și integrarea. Sursa amenințărilor - constată cei care au redactat proiectul - devine în mai mică măsură individul izolat și într-una mult mai mare actorii statali, corporațiile multinaționale, sau organizațiile criminale. Iar obiectivul fundamental îl constituie "securitatea informațională" - a cetățeanului, statului și societății. Aceasta implică nu doar o reconsiderare a legii siguranței naționale, dar și a principalelor proceduri informativ-operative. Și, nu în ultimul rând, se impune o acțiune managerială de tip modern dublată de gestionarea eficientă a resurselor. Sunt, vedem, probleme comune pentru funcționarea tuturor mecanismelor societății. Ele au, însă, în plus, caracterul de finețe și sensibilitate prin care pot asigura "sănătatea" întregului organism pe care au menirea să-l protejeze și să-l apere. Prin acest document și prin dezbaterea lansată, SRI poate dovedi că dorește efectiv și poate să facă pasul decisiv spre viitor pe care-l așteptăm. |