L-am vãzut, vineri, pe dl Bãsescu, la o masã rotundã internaþionalã cu tema "Evoluþiile socio-economice din România", la care participa ºi cel mai înalt reprezentant al României în structurile comunitare - comisarul Leonard Orban.
Dl Bãsescu a vorbit, a citit, de fapt, un text care explica ce este cu aceastã "Strategie Lisabona", ce vrea ea ºi cu ce ne putem alege de pe urma ei. Textul era corect scris ºi preºedintele îl citea cu o oarecare dificultate ce venea din lipsa sa de familiarizare cu textele scrise. Dl Bãsescu este un oral prin excelenþã. Atât de puþin i se potriveºte rolul, încât, privindu-l, am avut senzaþia cã trãsãtuirile i se modificã ºi dincolo de ochelari prinde contur fuzionomia celuilalt preºedinte. Cel cãruia ºi tema ºi textul ºi contextul i se potriveau, parcã, mai bine. Le ºi înþelegea, probabil, mai bine, globalizarea ºi toate celelalte constituind una dintre preocupãrile sale, ca sã nu spun obsesie.
Continuând sã-l urmãresc pe dl Bãsescu în acest insolit rol de Iliescu, mi-am dat seama cã aºtept ceva. Ceva care sã-l scoatã din aceastã patriturã nepotrivitã ºi destul de neconvingãtoare. Aºteptam sã dea hãrþile la o parte, sã-ºi scoatã ochelarii ºi sã redevinã el însuºi. Adicã sã lase la o parte teoria ºi sã abordeze practica: întârzierile în aplicarea strategiei, provocate de incompetenþa guvernului nelegitim; lipsa de procupare a clasei politice pentru asimilarea standardelor europene; manevrele oculte ale unei opoziþii care fraternizeazã dubios cu un guvern lipsit de susþinere politicã realã ºi care-ºi face mendrele la adãpostul unei protecþii interesate; blaturile pe care membrii partidelor le pun la cale pentru a-ºi împãrþi tortul electoral; problemele ºi defectele candidaþilor din alegerile locale, alþii decât cei ai Partidului Democrat-Liberal. ªi nu în ultimul rând, politica mogulilor de presã, care acordã timp ºi spaþiu altor chestiuni decât cele esenþiale pentru societatea româneascã.
Este un reflex condiþionat: de aproape patru ani preºedintele Bãsescu ne-a obiºnuit cu mesaje directe ºi neprotocolare. Strategiile pot fi lãsate pe seama altora. El este preºedintele-jucãtor pe orice post care implicã acþiune, nu meditaþie sterilã. Este "strategia Dâmboviþa" pe care o promoveazã consecvent ºi în care crede cu tãrie. mesajele prezidenþiale trebuie sã ajungã la marele public ºi soluþia este sã fie transmise dupã metodologia bãsescianã: bãi de mulþime, teme clare, atacuri la persoane sau la partide, pe principiul tãvãlugului care ameninþã permanent sã se prãvãleascã asupra unei actualitãþi adormite.