O parte însemnatã a traseului de ascensiune politicã a lui Traian Bãsescu se datoreazã presei. Aliat aproape natural al oricãrei opoziþii, presa a fost alãturi de primarul general al Capitalei de-a lungul relaþiei sale tensionate cu puterea pesedistã, amplificând fiecare semnal dat de acesta ºi fãcându-l credibil. I-a fost alãturi ºi în demersul prezidenþial, când a reuºit sã întoarcã scorul într-o singurã dupã-amiazã, într-o manierã care stârneºte ºi astãzi controverse. Pentru Traian Bãsescu surpriza a venit - la fel ca ºi pentru Emil Constantinescu, cu opt ani înainte - în momentul în care tonul general al presei nu i-a mai fost în totalitate favorabil ºi când a devenit o þintã a tirului critic. ªocat, a adoptat o tacticã de riposte ºi de contraatacuri care a tensionat relaþia pânã la a deveni criticã. S-a regãsit în aceastã abordare o caracteristicã dominantã a personalitãþii noului preºedinte-jucãtor: aceea de luptãtor, de persoanã nedispusã sã facã pasul înapoi ºi sã recunoascã ceea ce alþii calificã drept greºeli sau gafe. Cele 22 de luni de exerciþiu în funcþia de preºedinte sunt, de fapt, o istorie de conflicte, mai uºoare sau mai acute cu 'nedreptãþile' pe care le-a suportat din partea unui mediu pe care stilul sãu l-a incitat în permanenþã. N-a existat, practic, atac sau criticã rãmasã fãrã rãspuns. N-a existat acuzã fãrã contraacuze. Explicaþiile au lãsat tot mai des loc atacurilor tãioase ºi, nu rareori, într-o manierã mai puþin urbanã. A devenit aproape un tic ca orice emisiune de televiziune care abordeazã subiectul prezidenþial sã se bucure, automat, de dreptul la replicã al titularului de la Cotroceni. Un drept la replicã din care nu lipsesc expresiile tari, marinãreºti. Pentru un anumit tip de a face presã, preºedintele este interlocutorul ideal. Cel care 'leagã' jocul. Spre deosebire de premier. Tãriceanu a fost, poate, cel mai atacat, cel mai criticat, cel mai ironizat politician român. În stilul sãu propriu, a încasat cu calm, fãrã a reacþiona nervos. A lãsat lucrurile, practic, sã treacã pe lângã el. Metoda s-a dovedit eficientã. În absenþa 'cârligului' pe care-l putea oferi replica sa, 'meciurile' se încheie cu scoruri albe. Iar premierul îºi vede de treburile sale, nepierzând nici timp ºi nici energie în dezbateri sterile. Vi-l imaginaþi pe premier dând buzna, telefonic, în vreun talk-show ºi fãcându-l 'lichea' pe cel care-l criticã? Niciodatã. La fel cum nu vi l-aþi putea imagina pe preºedinte tãcând mâlc atunci când e provocat. Chestie de temperament. ªi de abordare. Care este cea corectã ºi care nu? E greu de spus, atâta timp cât reacþia face parte din stil. Iar stilul e omul...