Pânã la Întâlnirea prieteneascã de duminicã dintre preºedintele tuturor românilor ºi supuºii democrat-liberali, pãrea cã pentru prima datã În istoria acestui partid vor avea loc alegeri democratice, În sensul clasic al termenului.

Primul preÂşedinte, Petre Roman, Âşi-a datorat realegerile – dupĂŁ ce preluase conducerea formaĂžiunii ĂŽn virtutea prestigiului sĂŁu revoluĂžionar, de fondator al FSN-ului larg Âşi de autor al sciziunii din 1991 – absenĂžei unor contracandidaĂži valabili. Abia ĂŽn 2001, dupĂŁ eÂşecul sĂŁu spectaculos la prezidenĂžiale, Âştafeta a fost luatĂŁ – nu predatĂŁ – de cel mai mai autorizat reprezentant al formaĂžiunii, prin neaÂşteptata sa victorie la locale, ĂŽn CapitalĂŁ: Traian BĂŁsescu. Acesta s-a menĂžinut autoritar la putere pânĂŁ când, ĂŽn urma altei victorii neaÂşteptate – la preÂşedinĂžie – l-a desemnat  preÂşedinte pe cel mai ascultĂŁtor Âşi mai devotat dintre colaboratorii sĂŁi: Emil Boc. În Mai, anul acesta, partidul se afla ĂŽn faĂža mai multor opĂžiuni, prestigiul Âşifonat de exerciĂžiul guvernĂŁrii al premierului punând pentru prima datĂŁ ideea trecerii sale ĂŽn rezervĂŁ. DupĂŁ ce a ĂŽncercat apele din partid, cu degetul (avansând ideea transferului de putere cĂŁtre „tânĂŁra generaĂžie” de politicieni fĂŁrĂŁ vechime), BĂŁsescu a fĂŁcut ceea ce, teoretic, n-ar fi trebuit sĂŁ facĂŁ: Âşi-a exprimat – prematur – preferinĂža pentru unul dintre cei doi candidaĂži deja ĂŽnscriÂşi ĂŽn cursĂŁ. Evident, nu pentru Blaga.

Ce ĂŽnseamnĂŁ, ce poate ĂŽnsemna acest gest? Unu: cĂŁ lucrurile sunt lĂŁmurite Âşi congresul va ĂŽndeplini o formalitate – aceea de a-i reĂŽnnoi mandatul rezistentului Boc. Este o loviturĂŁ durĂŁ pentru Blaga, ĂŽn jurul cĂŁruia ĂŽncepuserĂŁ deja sĂŁ se grupeze „greii” din partid, confruntaĂži cu diversiunea „reformistĂŁ”. În aceste condiĂžii, startul furat al lui Boc poate sĂŁ-l conducĂŁ spre un nou mandat, ca o consolare pentru extragerea sa din schema guvernamentalĂŁ, ĂŽn caz contrar acesta urmând sĂŁ rĂŁmânĂŁ fĂŁrĂŁ „coledzi”: nici premier, nici Âşef de partid, nici primar...

Doi: opĂžiunea prezidenĂžialĂŁ poate avea, ĂŽnsĂŁ Âşi efectul contrar: sĂŁ-i ĂŽndârjeascĂŁ pe cei care resimt tot mai neplĂŁcut atitudinea duplicitarĂŁ a preÂşedintelui care, pe de o parte se serveÂşte de ei, iar pe de alta ĂŽi lasĂŁ din  braĂže imediat ce au probleme determinate de „politica” partidului – strângere de fonduri, adĂŁparea afacerilor proprii din surse guvernamentale, etc.

PuĂžin probabil, dar perfect probabil.