Am trăit o vreme cu iluzia că la noi criminalitatea nu îmbracă, nu poate îmbrăca - din cauza caracterului nostru mioritic - forme extreme. Credeam că maximum de risc pe care-l poate căpăta lupta cu infracţionalitatea ar fi rezistenţa la arestare. Că poliţistul lansat în urmărirea bandiţilor ar avea ca problemă doar irosirea muniţiei pe care o trage în aer după cele vreo trei somaţii legale. Că lucrurile nu stau deloc aşa ne-o dovedeste şi tragicul episod de la Timişoara. Tradiţionala joacă "de-a hoţii şi vardiştii" rămâne de domeniul amintirilor din copilărie. Astăzi, "hoţul" nu numai că este mai bine dotat şi mai bine înarmat decât poliţiştii, dar are şi o altă psihologie. El nu se mai teme de o autoritate pe care nu mai dă nici doi bani, ci este gata să o înfrunte. Cu mitraliera. Şi nici nu-l mai inhibă ideea că a împuşca un poliţist este mai grav decât a lua viaţa unui civil oarecare. Infractorul mileniului 3 este pregătit să tranşeze disputa cu finalitate clasică în favoarea sa. Mult mai puţin pregătite pentru un asemenea "război" sunt autorităţile. Ele mai cred în puterea de descurajare a uniformelor, a Daciilor 1310 şi a pistoalelor "Carpaţi". Ele mai cred că infractorul are dreptul la toate formele de protecţie - inclusiv somaţiile şi grija de a nu-i provoca afecţiuni majore în cazul în care nu le respectă. De aici consecinţele: infractorul - sau infractorii - din episodul consumat la Timişoara nu s-au purtat atât de cavalereşte cum s-ar aştepta Ministerul nostru de Interne şi cel de Justiţie. El (ei) nu l-au somat de trei ori pe poliţistul care-i urmărea înainte să-l secere cu mitraliera. Şi nici nu i-au cerut permisiunea să-i ia maşina şi să fugă mai departe cu ea. Ghinionul poliţistului mort la datorie cu credinţa ca legea îl apăra mai mult decât realitatea. Dar, legea-i lege şi, cu siguranţă, când vor fi prinşi (dacă vor fi prinşi) asasinii săi se vor bucura de toate drepturile care decurg din Constituţie şi din legile ţării: un proces corect, o sentinţă conformă cu Codul Penal şi - pentru că trăim într-o Europă a drepturilor omului - cu posibilitatea de a se reabilita şi de a putea contribui, peste un număr de ani, la progresul societăţii, în libertate.