Mai þineþi minte comedia de aur a cinematografului mut, în care Stan ºi Bran erau vânzãtori de brazi de Crãciun? Dacã nu, voi încerca sã vã reamintesc, pe scurt, story-ul: Stan ºi Bran, vânzãtori de brazi de Crãciun, poposesc în faþa casei unui cetãþean pe care cred cã-l vor câºtiga de client. Cetãþeanul cu pricina este însã unul ursuz ºi care, în plus, nu doreºte sã cumpere brazi. Nu mai ºtiu exact cum demareazã conflictul, dar e cert cã desfãºurarea extrem de alertã a peliculei se compune din atacuri ºi rãspunsuri pe principiul bulgãrelui de zãpadã. Cele douã tabere ajung sã-ºi distrugã, cu meticulozitate, una alteia, patrimoniile. În timp ce Stan ºi Bran fac praf casa clientului potenþial, acesta le vandalizeazã, metodic automobilul. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, dupã principiul biblic. ªi unii ºi alþii uitã pânã la urmã care a fost motivul care a declanºat conflictul, iar finalul îi regãseºte pe toþi contemplând cu admiraþie reuºita faptelor lor: mormanele de fiare, scânduri ºi cãrãmizi care, la început, fuseserã o mândreþe de casã ºi una de automobil. Cât despre brazi, ei au fost pur ºi simplu uitaþi. Autorii peliculei au demonstrat cu succes ºi pricepere mecanismul esenþial al conflictelor iraþionale care guverneazã umanitatea de milenii, care scapã oricãrei logici ºi oricãrei urme de bun simþ, fãcând sã triumfe eficienþa distrugerii. Asemenea personajelor din film, PSD-ul ºi Opoziþia sunt angrenate într-un astfel de rãzboi de uzurã, în care-ºi trag unii altora picioare pe sub masã ºi scaunele de sub fund, totul asezonat cu discursuri principiale ºi cu o retoricã ce ar merita cauze mai bune. Continuarea acestui conflict - cu sesizãri ale Justiþiei, ale Curþii Constituþionale, ale presei ºi ale forurilor internaþionale - nu are un alt rezultat decât distrugerea metodicã a oricãrui urme de credibilitate în capacitatea politicienilor români de a evalua cu realism adevãratele mize. Ceea ce distrug ei, metodic, este tocmai ºansa României de a intra cu fruntea sus în familia europeanã ºi de a nu face penitenþã, ani de zile, pe la porþile Bruxelles-ului, pentru motivul cã liderilor noºtri le este mai aproape scaunul de sub fund, decât interesul vital al propriului popor. |