Odatã cu alegerile de la liberali, personajul politic se aºeazã În fãgaºul unor reforme, cel puÞin deocamdatã, de tip organizatoric. PNL-ul este cel de-al treilea partid care-ºi schimbã conducerea la acest Început de an post-electoral când, teoretic, ar fi trebuit sa acÞioneze concluziile desprinse din bilanÞurile la urne.

Primii care s-au angajat pe calea schimbĂŁrii au fost social-democraĂžii. Cu povara unor ĂŽnfrângeri repetate Âşi cu o drasticĂŁ scĂŁdere a ratingului, aceÂştia au gĂŁsit soluĂžia ĂŽntr-un schimb de generaĂžii. Ponta este cel mai tânĂŁr preÂşedinte pe care l-au avut de la ĂŽnfiinĂžare ĂŽncoace ( plasata latermenul schismei, FSN-iste, când s-a nĂŁscut FDSN-ul ) Âşi el are avantajul de a se bucura de sprijinul “greilor” partidului – inclusiv Iliescu Âşi NĂŁstase – cum n-a fost cazul la Geoana, care a practicat o confruntare de tip “rĂŁzboi rece”. Misiunea lui Ponta este sĂŁ stopeze hemoragia de cadre Âşi sĂŁ aducĂŁ oameni noi, concomitent cu organizarea prea mult amânatelor alegeri din filiale. Va trebui, de asemenea, sĂŁ ĂŽÂşi câºtige dreptul de a lua decizii proprii, chiar dacĂŁ pentru asta va fi nevoit sa ĂŽi sacrifice chiar pe unii dintre cei care l-au adus la putere.

Al doilea partid ĂŽnnoit a fost cel al conservatorilor. Aici lucrurile sunt niĂžel diferite. Fondatorul Voiculescu n-a scĂŁpat niciodatĂŁ hĂŁĂžurile politice Âşi administrative, chiar dacĂŁ a pasat Âşefia unei subordonate disciplinate dar lipsite de personalitate. Daniela Popa a plecat fĂŁrĂŁ a lasa nicio dârĂŁ ĂŽn urmĂŁ, iar Daniel Constantin a venit pentru a continua acest trend. Principala lui sarcinĂŁ – care, evident, ĂŽi depĂŁÂşeÂşte puterile - este de a duce partidul ĂŽn situaĂžia de a accede ĂŽn parlament, la viitoarele alegeri, pe propriile picioare. Atâta timp, ĂŽnsĂŁ, cât Voiculescu mai are ceva de negociat, o soluĂžie de avarie se va gasi ĂŽn ultimĂŁ instanÞã.

Prin alegerile de sâmbatĂŁ, Crin Antonescu Âşi-a confirmat funcĂžia, obĂžinutĂŁ cu doi ani ĂŽn urmĂŁ, când alegerea sa a pĂŁrut o surprizĂŁ pentru majoritatea observatorilor. Probabil cĂŁ acest lucru n-ar fi fost posibil fĂŁrĂŁ experimentul prezidenĂžial, când candidatul liberal a arĂŁtat ce nu arĂŁtase pâna atunci: decizie, combativitate, vânĂŁ politicĂŁ. Procentul obĂžinut atunci l-a ajutat sĂŁ spulbere orice rezistenÞã din interior Âşi sĂŁ-Âşi scoatĂŁ pe tuºã – prin votul pe listĂŁ – toĂži potenĂžialii adversari – inclusiv cel mai “calificat” dintre aceÂştia – TĂŁriceanu. Pentru cĂŁ Orban nu a fost altceva decât un “iepure”.

Este la rând PD-ul. Sau PDL-ul. Aici lucrurile sunt ceva mai limpezi. De cand BĂŁsescu i-a predat Âştafeta preÂşedenĂžiei lui Boc, acest partid – pisicĂŁ (cum l-a caracterizat cineva pentru calitatea de a cĂŁdea mereu ĂŽn picioare) a câºtigat toate rundele de alegeri. Iar ce n-a caÂştigat la urne, a obĂžinut ĂŽn culise. Cu toatĂŁ lipsa sa de personalitate ( sau poate tocmai de aceea) Boc este instalat temeinic ĂŽntr-o funcĂžie pe care nu are ĂŽn favoarea cui sĂŁ o piardĂŁ. Apropiatul congres democrat nu va face altceva decât sĂŁ confirme un statu-quo vegheat atent, din culmile Olimpului prezidenĂžial, de ĂŽnsuÂşi Zeus.

Despre UDMR numai de bine. Este - dupã PRM- cel mai stabil partid! În cei 20 de ani de când existã n-a avut decât 2 preºedinþi (Domokos ºi Marko) ºi a stat la guvernare în total vreo 12 ani. ªi-a urmãrit cu perseverenþã obiectivele ºi le-a îndeplinit aproape pe toate. Are în continuare un electorat stabil ºi reprezentanþi competenþi.

DacĂŁ ar fi sĂŁ ne referim doar la schimbĂŁrile la vârf, un clasament al partidelor (parlamentare) ĂŽi pune pe primul loc pe liberali cu 7 preÂşedinĂži, urmaĂži de PSD, cu 5, de PD Âşi PC cu câte 3 Âşi de UDMR cu 2. Despre “IndependenĂžii” lui Oprea n-are rost sĂŁ vorbim: acest partid va dispĂŁrea ĂŽnainte sĂŁ se ĂŽnfiinĂžeze, dupĂŁ cum cred eu…