Preşedintele actual, care nu mai este un liber-cugetător, ca precedentul, are obiceiul ca din când în când, atunci când îi ţiuie urechile de linişte, să se spovedească. Public. Merge la câte un prelat, de regulă unul cu desuuri portocalii, unde începe să-şi înşire păcatele: că e prea înţelegător cu alţii, că alţii nu-l înţeleg, că e jucător, în loc să fie static şi contemplativ, că vrea binele semenilor săi care nu-i vor şi lui binele. Ba, uneori îi vor capul. În 'cuşca' de spovedanie sunt montate microfoane şi de pe turla bisericii difuzoarele împrăştie în toate zările gândurile şi simţirile prezidenţiale. Una dintre cele mai subtile mărturisiri făcute deunăzi de dl preşedinte este aceea că unii nu arată respect pentru instituţia prezidenţială: 'În momentul în care vor înceta să mai arate lipsa de respect pentru instituţia prezidenţială, pentru că deocamdată preşedintele Băsescu reprezintă instituţia, s-ar putea să şi dialogăm mai eficient. Sau cum să nu se altereze relaţia când auzi declaraţii ale unor şefi de partide care spun 'n-am ce discuta cu Băsescu...' Sincer, sincer, dar şi şiret dl preşedinte. Când îi convine scoate la bătaie noţiunea de 'preşedinte-jucător' care intră în teren şi le dă la gioale jucătorilor pentru că şi ei îl faultează. Când nu-i convine, se piteşte după catargul instituţiei şi se joacă de-a v-aţi ascunselea. Cu această declaraţie, Traian Băsescu a atins, poate, cea mai sensibilă coardă a mandatului său: respectul faţă de instituţia prezidenţială. Au mai existat de-a lungul timpului atacuri, critici, unele chiar deosebit de violente, la adresa predecesorilor săi. Niciodată, însă, cota respectului nu a coborât la un nivel atât de scăzut ca acum. Niciodată până acum instituţia şi cei care au reprezentat-o nu s-au bucurat de mai puţină preţuire. Şi asta dintr-un singur motiv: odată cu sine, Traian Băsescu a tras şi instituţia în stradă, a târât-o prin cârciumi, a pus-o să joace turceşte pe la chermeze, a luat-o la plimbare alături de el, urcându-se la volan după ce-a tras câteva şpriţuri, a băgat-o în faţă în mai toate încăierările verbale pe care le-a avut cu diverşi proepinenţi. Până şi obiceiul de a tot da telefoane noaptea, pe la felurite posturi de televiziune unde se vorbeşte despre el, din patul conjugal în care se odihneşte alături de ea - instituţia - nu prea intră în cutumele primei magistraturi a naţiei. Nu Parlamentul este cel care l-a sfidat pe Băsescu înainte ca el însuşi să o facă. Nu partidele chemate la Cotroceni, la consultări, şi expediate după 'bună-ziua' au fost cele care au declanşat polemicile. Nu Parlamentul e cel care i-a aruncat peste umăr: 'Gata!V-am consultat!' Traian Băsescu primeşte acum ce a dat. Şi ce merită. Respectul se câştigă greu şi se pierde uşor. În cazul său, cronic, nu prea mai exista vreo şansă de a-l recâştiga. Pentru că nu va putea să se schimbe. Şi nici nu doreşte să respecte regulile elementare ale bunei cuviinţe politice.