Preºedintele actual, care nu mai este un liber-cugetãtor, ca precedentul, are obiceiul ca din când în când, atunci când îi þiuie urechile de liniºte, sã se spovedeascã. Public. Merge la câte un prelat, de regulã unul cu desuuri portocalii, unde începe sã-ºi înºire pãcatele: cã e prea înþelegãtor cu alþii, cã alþii nu-l înþeleg, cã e jucãtor, în loc sã fie static ºi contemplativ, cã vrea binele semenilor sãi care nu-i vor ºi lui binele. Ba, uneori îi vor capul. În 'cuºca' de spovedanie sunt montate microfoane ºi de pe turla bisericii difuzoarele împrãºtie în toate zãrile gândurile ºi simþirile prezidenþiale. Una dintre cele mai subtile mãrturisiri fãcute deunãzi de dl preºedinte este aceea cã unii nu aratã respect pentru instituþia prezidenþialã: 'În momentul în care vor înceta sã mai arate lipsa de respect pentru instituþia prezidenþialã, pentru cã deocamdatã preºedintele Bãsescu reprezintã instituþia, s-ar putea sã ºi dialogãm mai eficient. Sau cum sã nu se altereze relaþia când auzi declaraþii ale unor ºefi de partide care spun 'n-am ce discuta cu Bãsescu...' Sincer, sincer, dar ºi ºiret dl preºedinte. Când îi convine scoate la bãtaie noþiunea de 'preºedinte-jucãtor' care intrã în teren ºi le dã la gioale jucãtorilor pentru cã ºi ei îl faulteazã. Când nu-i convine, se piteºte dupã catargul instituþiei ºi se joacã de-a v-aþi ascunselea. Cu aceastã declaraþie, Traian Bãsescu a atins, poate, cea mai sensibilã coardã a mandatului sãu: respectul faþã de instituþia prezidenþialã. Au mai existat de-a lungul timpului atacuri, critici, unele chiar deosebit de violente, la adresa predecesorilor sãi. Niciodatã, însã, cota respectului nu a coborât la un nivel atât de scãzut ca acum. Niciodatã pânã acum instituþia ºi cei care au reprezentat-o nu s-au bucurat de mai puþinã preþuire. ªi asta dintr-un singur motiv: odatã cu sine, Traian Bãsescu a tras ºi instituþia în stradã, a târât-o prin cârciumi, a pus-o sã joace turceºte pe la chermeze, a luat-o la plimbare alãturi de el, urcându-se la volan dupã ce-a tras câteva ºpriþuri, a bãgat-o în faþã în mai toate încãierãrile verbale pe care le-a avut cu diverºi proepinenþi. Pânã ºi obiceiul de a tot da telefoane noaptea, pe la felurite posturi de televiziune unde se vorbeºte despre el, din patul conjugal în care se odihneºte alãturi de ea - instituþia - nu prea intrã în cutumele primei magistraturi a naþiei. Nu Parlamentul este cel care l-a sfidat pe Bãsescu înainte ca el însuºi sã o facã. Nu partidele chemate la Cotroceni, la consultãri, ºi expediate dupã 'bunã-ziua' au fost cele care au declanºat polemicile. Nu Parlamentul e cel care i-a aruncat peste umãr: 'Gata!V-am consultat!' Traian Bãsescu primeºte acum ce a dat. ªi ce meritã. Respectul se câºtigã greu ºi se pierde uºor. În cazul sãu, cronic, nu prea mai exista vreo ºansã de a-l recâºtiga. Pentru cã nu va putea sã se schimbe. ªi nici nu doreºte sã respecte regulile elementare ale bunei cuviinþe politice.