Este de-a dreptul uimitor cum reuºesc sã câºtige magistraþii procesele intentate guvernului ºi ministerului. Nu pentru cã sunt judecate de colegii lor, ci pentru cã au dreptate: un drept câºtigat este bun câºtigat. Chiar dacã statul nu are de unde sã-l mai plãteascã, cã e crizã ºi agenþii economici ori falimenteazã, ori abia-ºi trag zilele. Magistraþii trebuie plãtiþi, cât mai bine, ca sã nu fie supuºi tentaþiilor.
Principiul este atât de sfânt încât magistraþii de la Curtea Supremã refuzã de vreo douã luni sã-ºi mai încaseze sutele de milioane fãrã sporul de stress ºi de solicitare neuropsihicã, care e cam jumãtate cât leafa pe o lunã. Preferã sã sufere ºi sã fie supuºi tentaþiilor, dar nu acceptã sã nu fie plãtiþi cum scrie la carte.
Alte categorii nu au tot atât de mult succes. ªi nici nu au sporuri din astea, de stress neuropsihic. Vã daþi seama ce presiune e pe un magistrat care trebuie sã-l judece ºi sã-l condamne pe amantul fiicei sale, procuror, care este un interlop notoriu! Ce luptã cumplitã se dã în sufletul acelui om, ale cãrui sfâºieri interioare nu pot fi alinate decât cu amintitul spor!
S-au inventat multe sporuri în þara româneascã, în anii de efervescenþã ai salarizãrii haotice a angajaþilor publici – de la sporul de confidenþialitate, acordat secretarelor, pânã la cel de risc de întâlnire cu extratereºtrii, obþinut de angajaþii autoritãþii de aviaþie civilã. Dar nici unele nu egaleazã forþa ºi greutatea sporurilor magistraþilor, unde pânã ºi pentru redactarea unei hotãrâri trebuie pus în miºcare un resort de stimul financiar. Eu unul aº contopi toate aceste sporuri într-unul singur: sporul pe nesimþire! Pe indiferenþa faþã de ce este în jur. Pe lipsa de jenã cu care magistraþii joacã pe toate posturile: ei centrazã, ei sar la cap ºi marcheazã ºi tot ei scot mingea din poartã! ÃŽn felul ãsta s-a clarificat ºi o eventualitate de guvernare juridicã: ce nevoie mai e de guvern, dacã justiþia poate rezolva toate problemele prin hotãrâri judecãtoreºti? Ce nevoie mai e de un parlament ales, dacã niºte judecãtori inamovibili pot decide tot ceea ce este bine sau rãu pentru societate, prin aceste sentinþe fiind definitive?
|
| Accesari:
2765
|
Adauga o opinie