Printre pasagerii cursei speciale aeriene care a purtat delegaÞia românã spre New York, cu prilejul vizitei preºedintelui lliescu În SUA, s-a aflat ºi generalul Spiroiu. Domnia sa nu fãcea parte din delegaÞie. Profita doar de aceastã ocazie pentru a efectua - ca orice militar conºtiincios - o recunoaºtere a noului sãu loc de muncã. Pentru cã dl general Spiroiu are un nou loc de muncã. Poposind În grãdina ministerului de Externe, fostul ministru al Apãrãrii va fi numit, În curând, consilier la misiunea românã de pe lângã ONU. Dupã ce a ratat NATO, iatã-l câºtigând un premiu transatlantic pentru care, la fel de conºtiincios, a buchisit tot drumul un ghid de conversaÞie româno-englez. Nici faptul cã nu prea ºtie limba generalului Washington ºi nici acela cã se va produce o veritabilã destabilizare În forul mondial -fiind singurul general-locotenent printre sute de maiori ºi colonei - nu i-a descurajat pe cei care vegheazã cu grijã la soarta celor dezmoºteniÞi din sinecuri pe motive de atingere a treptei de incompetenÞã. Cazul ministrului Spiroiu nu este singular. Este un adevãrat sindrom care face ca posturi importante din diplomaÞie, cu rol major În dezvoltarea intereselor naÞionale, sã fie acordate ca premii de consolare. Pe principiul acesta nu m-aº mira sã aflãm, mâine-poimâine, cã generalul Floricã a fost numit ºi el pe undeva. Poate pe la NATO, unde tot are prieteni raportori...