Printre pasagerii cursei speciale aeriene care a purtat delegaţia română spre New York, cu prilejul vizitei preşedintelui lliescu în SUA, s-a aflat şi generalul Spiroiu. Domnia sa nu făcea parte din delegaţie. Profita doar de această ocazie pentru a efectua - ca orice militar conştiincios - o recunoaştere a noului său loc de muncă. Pentru că dl general Spiroiu are un nou loc de muncă. Poposind în grădina ministerului de Externe, fostul ministru al Apărării va fi numit, în curând, consilier la misiunea română de pe lângă ONU. După ce a ratat NATO, iată-l câştigând un premiu transatlantic pentru care, la fel de conştiincios, a buchisit tot drumul un ghid de conversaţie româno-englez. Nici faptul că nu prea ştie limba generalului Washington şi nici acela că se va produce o veritabilă destabilizare în forul mondial -fiind singurul general-locotenent printre sute de maiori şi colonei - nu i-a descurajat pe cei care veghează cu grijă la soarta celor dezmoşteniţi din sinecuri pe motive de atingere a treptei de incompetenţă. Cazul ministrului Spiroiu nu este singular. Este un adevărat sindrom care face ca posturi importante din diplomaţie, cu rol major în dezvoltarea intereselor naţionale, să fie acordate ca premii de consolare. Pe principiul acesta nu m-aş mira să aflăm, mâine-poimâine, că generalul Florică a fost numit şi el pe undeva. Poate pe la NATO, unde tot are prieteni raportori...