Poate că nimic altceva nu caracterizează spiritul românesc aşa cum o face, de câţiva ani buni de zile, copilul teribil al audiovizualului românesc Şerban Huidu. Acum - vorba sloganului publicitar - într-o nouă înfăţişare: adică avându-l alături pe Găinuşă. Întâmplarea a făcut să-mi sară în urechi de pe când îşi începuse, cu timiditate, cronica la postul Radio XXI. Într-o zi chiar mi-am propus să-l caut şi să-l ademenesc spre presa scrisă. Dar n-am făcut-o - nu mai ştiu din care motiv - şi bine am făcut.  Pentru că Şerban nu este un autor. El este un personaj. Propriul său personaj, pe care-l joacă cu haz, naturaleţe, cu sclipitoare inventivitate - dar mai ales fără răutate şi fără să plonjeze în vulgaritate.  Cine ştie ce înseamnă să trăieşti din aplauze, realizează mai bine decât alţii cât e de greu să rezişti tentaţiei de a face pe placul auditoriului, de a plăti tribut nivelului său de educaţie şi stereotipurilor sale. Or, aici mi se pare că se regăseşte principala calitate - secundară - a creaţiei celor doi - nici nu ştiu cum să le spun. Cea principală este, fără îndoială, 'spiritul de cârcoteală' - această caracteristică a mentalului românesc, prin care realitatea este analizată într-o manieră aparte, demitizatoare şi plină de bunăvoinţă, totodată. Filonul "spiritului de cârcoteală" trece, în istoria culturii noastre, prin Creangă, prin Caragiale, prin Muşetescu şi nu mă sfiesc să spun că cei doi cârcotaşi, au uneori sclipiri care-i aşează alături de înaintaşi. "Cronica Cârcotaşilor" este cel mai original produs pe care l-a dat televiziunea română în acest interval de căutări febrile.  Un produs care se bazează pe inteligenţă, spirit de observaţie, ironie fină şi sarcasm acid. Toate acestea exersându-se fără cruţare, pe seama tuturor VIP-urilor zilei, urzicând, ciupind, înghiontind - dar nerănind niciodată. Cruzimea şi bădărănia nu sunt instrumentele cârcotaşilor. Le folosesc din plin, alţii. Cârcotaşii fac un soi de gazetărie complexă care construieşte o cronică amuzantă şi plină de subînţelesuri a tranziţiei complicate de la o anormalitate plină de haz, la o probabilă normalitate plicticoasă.