Poate că nimic altceva nu caracterizează spiritul românesc așa cum o face, de câțiva ani buni de zile, copilul teribil al audiovizualului românesc Șerban Huidu. Acum - vorba sloganului publicitar - într-o nouă înfățișare: adică avându-l alături pe Găinușă. Întâmplarea a făcut să-mi sară în urechi de pe când își începuse, cu timiditate, cronica la postul Radio XXI. Într-o zi chiar mi-am propus să-l caut și să-l ademenesc spre presa scrisă. Dar n-am făcut-o - nu mai știu din care motiv - și bine am făcut. Pentru că Șerban nu este un autor. El este un personaj. Propriul său personaj, pe care-l joacă cu haz, naturalețe, cu sclipitoare inventivitate - dar mai ales fără răutate și fără să plonjeze în vulgaritate. Cine știe ce înseamnă să trăiești din aplauze, realizează mai bine decât alții cât e de greu să reziști tentației de a face pe placul auditoriului, de a plăti tribut nivelului său de educație și stereotipurilor sale. Or, aici mi se pare că se regăsește principala calitate - secundară - a creației celor doi - nici nu știu cum să le spun. Cea principală este, fără îndoială, 'spiritul de cârcoteală' - această caracteristică a mentalului românesc, prin care realitatea este analizată într-o manieră aparte, demitizatoare și plină de bunăvoință, totodată. Filonul "spiritului de cârcoteală" trece, în istoria culturii noastre, prin Creangă, prin Caragiale, prin Mușetescu și nu mă sfiesc să spun că cei doi cârcotași, au uneori sclipiri care-i așează alături de înaintași. "Cronica Cârcotașilor" este cel mai original produs pe care l-a dat televiziunea română în acest interval de căutări febrile. Un produs care se bazează pe inteligență, spirit de observație, ironie fină și sarcasm acid. Toate acestea exersându-se fără cruțare, pe seama tuturor VIP-urilor zilei, urzicând, ciupind, înghiontind - dar nerănind niciodată. Cruzimea și bădărănia nu sunt instrumentele cârcotașilor. Le folosesc din plin, alții. Cârcotașii fac un soi de gazetărie complexă care construiește o cronică amuzantă și plină de subînțelesuri a tranziției complicate de la o anormalitate plină de haz, la o probabilă normalitate plicticoasă. |