Pe mãsurã ce unele ziare intrã în posesia unor documente 'pe surse', scurse nu se ºtie cum din dosarele Parchetului, tabloul afacerii 'spionajul economic începe sã prindã contur, chiar înainte de a se conduce vinovãþiile ca atare. SRI-ul n-a stat cu mâinile în sân ºi vreme de mai bine de un an i-a ascultat pe protagoniºtii afacerii, care se considerau la adãpost. În primul rând, pentru cã vorbeau pe cartele de mobil cumpãrate din Austria ºi din Anglia, iar în al doilea pentru cã erau convinºi cã ce fac ei se fãcea în mod curent în România marilor privatizãri. Stancev ºi Dan n-au fãcut decât efortul de a-i boteza pe miniºtrii cu care lucrau (sau pe care-i lucrau) cu nume de alegãtori de Formula 1. Bineînþeles cã duelul se dãdea, ca ºi în realitate, între Schumacher ºi Hakinnen, care se întreceau sã-l serveascã pe simpaticul bulgar cu tot ce aveau la îndemânã. Mai mult, Hakkinen (sau Schumacher?) care avea legãturi de serviciu cu wireless-ul se mai interesa din când în când, pe filierele lui, dacã nu cumva telefoanele le sunt ascultate. Cert este cã cei doi 'spioni' vorbeau aproape în clar, lãudându-se cum îi ameþesc ei pe fraierii ãºtia de români ºi cum le stã la picioare câte un întreg minister. Ba, mai mult, pentru ca lucrurile sã meargã unse, ei erau cei care le recomandasu miniºtrilor pe cine sã ia de consilier pentru cã era bãiat bun ºi-i ajutase. Transcripturile convorbirilor dau la ivealã o încrengãturã de relaþii ºi interese prin care cei doi consultanþi reuºeau sã obþinã toate datele necesare pentru care privatizãrile sã se facã la preþul cel mai mic ºi în favoarea cui hotãrau ei. Aveam chiar ºi un soi de cod deontologic, împãrþind prada frãþeºte între competitori. Cel mai ºocant lucru rãmâne însã gradul de implicare, prin imprudenþã sau din nesocotirea unor reguli elementare, a celor doi tineri miniºtrii, doi dintre fruntaºii generaþiei publice, care, dupã toate aparenþele, nu s-au sfiit sã 'punã botul' la momeala iscusit ambalatã de cãtre consultanþi. Avem un caz limpede de spionaj. Dar de spionaj economic - un sport care se practicã pe scarã largã în lumea civilizatã unde competiþia dintre marii jucãtori economi atinge niveluri incredibile. Spionajul care se regãseºte în Codul nostru Penal este însã de alt tip: este spionajul politic, pe care-l încununa statul socialist, proprietar general, care considera orice atingere adusã avutului obºtesc drept o crimã. Mã îndoiesc cã în condiþiile dreptului internaþional cei deja arestaþi, sau care urmeazã sã fie inculpaþi, vor putea sã ºi fie pedepsiþi ca atare. Într-o asemenea zonã de regulã principiul care se aplicã este sã te pãzeºti tu însuþi cât mai bine, sã-þi iei toate mãsurile necesare pentru ca adversarii sã nu te poatã citi ca pe o carte deschisã. Or, la urma-urmelor, consultanþii n-au fãcut altceva decât sã bage degetul în gurã (ºi în buzunar) pentru a putea rãsfoi mai uºor cartea cu secretele privatizãrii. Aºa încât se poate pune pariu cã nici bulgarul ºi nici rusul-american n-or sã facã mulþi purici prin aresturile româneºti. Cât despre ai noºtri, în condiþiile în care rãspunderea ministerialã este un concept golit de conþinut, nu vor avea, probabil, de suportat mai mult decât un soi de oprobriu. Dar care se uitã repede...