Bătălia care se dă în culisele politicii pentru formarea noului guvern îmi evocă, nu foarte fericit, ceva din atmosfera încărcată ce a urmat alegerilor din '96 şi victoriei alianţei dintre 'alianţa' CDR şi PD-ul lui Petre Roman. Românii au asistat atunci, pentru prima dată, la nesfârşitele târguieli dintre reprezentanţii celor opt formaţiuni politice pentru acapararea unei porţii cât mai comestibile din osul câştigat loteria electorală. În scurt timp, algoritmul a devenit o constantă a negocierii tututror nivelelor de putere şi de beneficiu. Guvernul însuşi s-a transformat într-o entitate compusă din mai multe centre de putere pe care nici unul dintre premierii care s-au succedat nu a reuşit să le aducă vreodată la un numitor comun. Sentimentul general a fost că puterea de atunci şi-a consumat ce-a mai mare parte a energiei şi a timpului împărţind tot ce era de împărţit şi certându-se la nesfârşit din cauza rezultatelor împărţelii. Dacă intervalul 2000-2004 a fost scutit în linii mari de acest calvar, PSD-ul neavând chiar atât de mare nevoie de aliaţii săi, iar aliaţii nefiind în stare să-şi negocieze foarte bine aportul, nu acelaşi lucru se va întâmpla în perioada care urmează. PSD este strâns cu putere între cele două braţe ale menghinei majorităţii, care se numesc PUR şi UDMR. Şi unii şi alţii au tras învăţăminte din precedentele colaborări şi nu mai sunt dispuşi să stea pe margine şi să asiste la felul în care 'marele frate' se bucură de roadele victoriei. Cu atât mai mult cu cât această victorie nu există fără ei! Şi, cu atât mai mult cu cât simpla lor trecere de partea Alianţei DA i-ar pune acesteia pe tavă guvernarea. Ştiindu-se de neînlocuit, şi umaniştii lui Voiculescu, şi ungurii lui Bela vor fi foarte fermi în negocieri şi nu vor fi mulţumiţi decât cu maximum din ce ar putea obţine. Această situaţie se dovedeşte deja greu de acceptat pentru PSD, confruntat cu o situaţie de genul celei prin care au trecut, eşuând lamentabil, ţărăniştii: 'locomotivă' a coaliţiei, ei au trebuit să se mulţumească, până la urmă, cu portofolii de mâna a doua, pentru că cele importante au fost adjudecate, cu pistolul în coastă, de democraţi şi liberali.Desigur, cele două situaţii nu sunt compatibile până la nivelul de a face din PSD o victimă a algoritmului. Dar spectrul acestuia se dovedeşte deja a fi coşmarul viitor al echipei lui Mircea Geoană - dacă el va rămâne candidatul ferm pentru şefia guvernului.