Un studiu efectuat de SRI, ale cãrui concluzii nu au fost fãcute publice - ºi probabil cã nici nu vor fi, din motive lesne de înþeles - aratã cã într-un spital central din Capitalã cuantumul ºpãgii care se vehiculeazã zilnic, prin diferite metode, variazã în jurul cifrei de 400.000 euro pe zi! Aþi citit bine: 400.000 euro pe zi! Ofiþerii care au fãcut sondaje o perioadã mai îndelungatã au luat în considerare ºi banii daþi portarilor pentru ca rudele sã poatã intra în spital ºi în afara orelor de vizitã, ºi atenþiile oferite infirmierelor ºi îngrijitoarelor pentru a schimba aºternuturile sau pentru a acorda îngrijiri strict necesare, ºi ºpaga datã medicilor pentru operaþii sau pentru tratamente, ºi plata pentru o internare peste rând, ºi plãþile mai sofisticate pentru transplanturi sau pentru tratamente specializate. Unul peste altul, ban peste ban din buzunarele bolnavilor cu drept la asistenþã medicalã gratuitã, sau din partea rudelor dispuse sã facã orice sacrificiu pentru sãnãtatea celor dragi, suma se ridicã la cât vã spuneam. Un calcul simplu aratã cã într-o lunã, într-un spital de acest calibru, se ruleazã circa zece milioane de euro la cursul zilei. Sau 120 milioane de euro pe an. Este o sumã care depãºeºte considerabil bugetul unui spital, primit din partea Casei de Asigurãri de Sãnãtate. O sumã pentru care nu se plãtesc nici taxe ºi nici impozite ºi care intrã, în proporþii variabile, în buzunarele marii majoritãþi a celor angrenaþi în aceastã activitate. Vã mãrturisesc cã, la rândul meu am fost sceptic când am aflat aceste date. Mi s-a demonstrat însã matematic cum merg lucrurile ºi cum se adunã aceºti bani. Desigur, cazul nu poate fi generalizat, pentru cã spitale de gabaritul celui în care s-a fãcut investigaþia nu sunt foarte multe. Fãcând însã o medie ºi înmulþind-o cu numãrul de aºezãminte vom ajunge la un rezultat care l-ar face, probabil sã pãleascã pe ministrul Nicolãescu, om mai familiarizat cu cifrele decât cu reþetele. Am uitat sã vã spun cã sumele-record se vehiculeazã în relaþia dintre producãtorii de medicamente ºi medicii care le prescriu. Sume cu multe zero-uri în coadã. Abordatã dintr-o asemenea perspectivã, reforma din sãnãtate ar trebui, probabil, sã plece dintr-un alt punct. Din acela al asigurãrii - prin orice mijloace - a unui climat normal, eliberat de tradiþiile nefaste ale acestei 'corupþii de serviciu' care unora le pare nesemnificativã în raport cu altele.
|