"Sã trãiþi/sã înfloriþi/ca mãru'/ca pãru'/tare ca fieru'/iute ca oþelu" ºi aºa mai departe. Trecerea dintr-un an în altul respectã o regulã nescrisã: aceea a încrederii în mai binele anului care vine. În '89 am fost convinºi cã '90 ne va aduce tot ce nu ne aduseserã deceniile de oprimare ideologicã. El ne-a adus, într-adevãr, libertate, dar o libertate pe care - în absenþa "instrucþiunilor de folosire" - am manipulat-o cum s-a nimerit, reuºind sã obþinem, nu odatã, efectul invers a ceea ce dorisem. Libertatea noastra s-a dovedit a fi o combinaþie de anarhism, lipsa de rãspundere, egoism, teamã de viitor. Am înaintat spre mileniul trei cu spatele, purtând în faþa ochilor oglinda celui care trecea ºi din care ne extrageam, aproape inconºtient, soluþiile care nu mai aveau cum sã ne rezolve problemele. ªi totuºi. Totuºi, aceastã libertate a avut o parte bunã. Aceastã parte buna a constituit-o una dintre primele cuceriri ale noului nostru destin democratic: libertatea cuvântului. Libertatea de exprimare. Dupã ce am purtat, vreme de 50 de ani, cãluºul ideologic, exersându-se cinic pe filierele "dublei gândiri " orwelliene, ne-am trezit deodatã cã putem gândi ºi spune orice! A fost o revelaþie care ne-a ameþit ºi din care ne-am revenit cu dificultate. Libertatea de expresie a frizat ºi ea, rând pe rând, reversul totalitarismului recent pãrãsit, beþia unei intoleranþe de tip nou, credinþa în adevãruri unice ºi ultime, demagogia ieftinã ºi manipularea interesatã. Din acest cumul a rezultat - e drept, cu dificultate - ºi o mare realizare: deºi imperfectã, presa post-decembristã a reuºit sã fie, de bine - de rãu, câinele de pazã al unei democraþii, imperfecte ºi ea, dar perfectibile. Dincolo de senzaþia de haos ºi de iraþionalitate pe care a generat-o prin relatãrile ºi prin demersurile sale, presa a facut ca anumite fenomene ºi tendinþe sã poatã fi þinute în frâu, sã nu degenereze ireversibil, cum s-a întâmplat deja prin jurul nostru. Sorcovind cotidian clasa politicã, administraþia, mediile de afaceri, presa a avut - ºi are - meritul de a face din România anului 2001 o þarã care mai are încã ºansa de a regãsi drumul cel drept spre normalitate. Ceea ce nu e puþin lucru, chiar dacã la prima vedere tinde sã treacã neobservat.