Trebuie să recunosc faptul că soluţia liberală, antamată de premierul Tăriceanu, o bate de la distanţă pe cea democrată, a dlui Băsescu. E vorba, bineînţeles, de celebra de-acum învârtoşare a coaliţiei de guvernământ, în aşa fel încât să nu mai fie expusă diferitelor dezastre naturale care i-ar putea cauza pierderea fragilei majorităţi parlamentare, şi nici soluţiilor 'imorale', de conjunctură, precum cea care a adus-o practic la guvernare.Dacă Traian Băsescu vedea în alegerile anticipate rezolvarea tuturor problemelor, Călin Popescu şi Tăriceanu nu putea fi, din principiu, cu dragă inimă de aceeaşi părere. Pentru că fie valul de popularitate pe care înoată preşedintele cât de mare, el riscă totodată să măture statu-quo-ul creat de actuala formulă de guvernare, irosind truda de peste patru luni a definitivării algoritmului. Nu mai vorbesc de faptul că noile alegeri ar putea propulsa şi alţi pretendenţi la funcţia de premier, deşi acest lucru e considerat a avea mai puţină importanţă. Ei bine, soluţia pe care o propune actualul premier este una de sorginte pur liberală prin pragmatismul ei şi e de mirare că nu i-a trecut până acum nimănui prin cap: achiziţionarea de parlamentari! Ca la fotbal: cine oferă mai mult, ia jucătorul. Nu neapărat cel mai bun, pentru că aici nu e vorba de calitate - coaliţia n-are nevoie de parlamentari buni sau foarte buni, ci pur şi simplu de parlamentari. Câţi? Cam atâţia, de exemplu, câţi are PUR-ul. Asta nu înseamnă că se renunţă la aliatul conservator (scuze - nu reuşesc să mă obişnuiesc cu noile iniţiale ale partidului dlui Voiculescu), ci doar se ia o măsură suplimentară de siguranţă în caz de defecţiune a acestuia. Ieri un parlamentar de la PSD, azi unul de la PPRM, mâine alţii tot de pe acolo şi asa se înjgheabă o major itate mai trainică şi mai mulţumitoare decât ar putea-o da nişte alegeri anticipate ce pot conţine şi... surprize. Parlamentari nemulţumiţi de ceva sunt cu duiumul în Opoziţie şi trebuie doar să le gâdili coarda sensibilă ca să-i convingi că viaţa se vede mai roz din barca Puterii. Şi că rozul ăsta poate dura, şi cu ajutorul lor, minim patru ani. Ani în care se pot întâmpla multe, spre binele lor şi al apropiaţilor lor.Dacă ar exista un premiu de pragmatism politic n-aş ezita nici un moment să-l propun pe premierul Tăriceanu, cel care dă, în acest fel, prima sa dovadă de iscusinţă prin care să-şi merite poziţia pe care o ocupă.Că nu prea e ea morală, soluţia, e o altă problemă. A preşedintelui Băsescu, că el e cu morala...